Și ce o mai urma, pentru că iarna e lungă, iar piața transferurilor abia se deschide. Rapid s-a orientat către sud, spre o piața pe care CFR a explorat-o prima data, când a picat cu Ballkani în grupele Conference League. Cea din Kosovo. Imediat, l-a atras pe Krasniqi (nu chi, ci, așa mi s-a spus la Priștina că se pronunță) care a pornit tare, apoi evoluțiile lui s-au domolit. Dar pentru CFR a fost o afacere bună. L-a luat cu 200-300 de mii și l-a vândut după un an la Rapid cu un milion de euro. A luat bine, dar și Șucu a fost darnic. L-a dorit tare.
Acum, Rapid are în față o tripletă din Kosovo, Rrahmani-Krasniqi-Hasani, care mă duce cu gândul la celebrul trio fantastic al Milanului de la finalul anilor 80, Gullit-Van Basten-Rijkaard. Evident, trebuie să păstrăm proporțiile.
E clar, însă, că Giuleștiul caută să strângă un grup solid, în care jucătorii să fie prieteni. Iar fotbaliștii din Kosovo sunt dedicați, luptători, dar atenție, sunt aici pentru că își văd în globul de cristal marele lor interes. Nu e vreun secret. Toți cred că pasul spre campionatul românesc e unul important și le deschide calea spre vestul mult visat.
🗞️ Citește și Acestea
Rapid sau CFR sunt doar gări în care zăbovesc puțin. De aici, drumurile se deschid spre lumea mare. Întâmplător, Rapid și CFR Cluj sunt echipe cu legături strâns legate de căile ferate!
Kosovo e pentru multe state UE o țară, pentru câteva, între care și România, doar un teritoriu care aparține de Serbia. Asta, dacă privim strict politic. Fotbalul are alte granițe, iar România s-a bătut cu Kosovo pentru calificarea la euro.
Acești tineri din Kosovo vor să pună țara lor și mai tare pe harta Europei. Sună a misiune patriotică. Dar de ce nu ar fi chiar așa? La Priștina, moneda oficială e euro, la care România n-a îndrăznit să treacă, de frica unui bumerang economic. Nu vă imaginați că în Kosovo sunt salarii mai mari ca la noi, nici vorbă, Dar sunt pe acolo. Iar euro e moneda oficială, doar ca să scape de banii sârbești. Fiind greu să își facă o monedă proprie, ei s-au oprit pe loc la euro. În plus, intră mulți euro din afară în țară, pentru că și în Kosovo, ca și în România, miscările spre piața muncii din vest sunt în floare.
Fotbaliștii din Kosovo intră și ei în această categorie. Cei mai norocoși au prins trenul direct spre vest. Cel mai cunoscut Rrahmani din Kosovo joacă la Napoli, nu la Rapid. Și e căpitanul naționalei.
Dar sunt și alții, mulți, care joacă în Germania, Spania, Franța. Și joacă.
Acum, cu trei fotbaliști din Kosovo, Bergodi va avea un vestiar puțin împărțit. Sunt convins că cei trei vor avea bisericuța lor, sunt uniți, se cunosc bine, vorbesc aceeași limbă și și-au făcut lobby la transferul spre Giulești.
Totuși, nu cred că Bergodi va avea vreo problemă să gestioneze momentul. Ar trebui să profite din plin de el, să-i facă pe cei trei kosovari să tragă pentru echipă. Nu sunt cei din Kosovo cei mai prietenoși oameni de pe planetă, dar știu să se facă plăcuți, atunci când au de câștigat. Până la urmă socializarea e o lecție care se predă la Priștina, capitala europeană cu cele mai multe cafenele pe cap de locuitor din Europa, dacă nu știați!
