M-am întâlnit în aceste zile cu un fost paznic de la Facultatea de Jurnalism. Un om înalt, puțin slab. Acum este în pensie. E trecut de 70 de ani, aș zice. Dar în promoția mea, 2013-2016, era acolo, la Facultate. Mereu amabil, mereu demn. Odată, am ajuns la un curs și nu aveam niciun pix la mine. Și dumnealui a căutat și mi-a oferit unul. Pare un gest banal, nesemnificativ, dar pentru mine a însemnat mult.
Peste ani, l-am tot revăzut. Locuiește la câteva străzi de mine. Acum 2 ani, mi-a povestit că și-a pierdut o fiică, din cauza unei boli grave. Și niște nepoți de-ai lui au rămas fără mamă. Iar el fără un copil, sânge din sângele său. Mi-a mai spus că un coleg de-al său de la Facultate, tot paznic, din promoția mea, a decedat. Câte încercări!
M-a impresionat și mă impresionează la dumnealui faptul că rămâne demn, așa cum îl știam din facultate, își duce propriile dureri fără să aibă vreo revoltă față de lume.
Nu se supără dacă îl oprește pe stradă vreun cunoscut, cum e cazul meu, ba chiar se bucură că nu e uitat. Și când îi povestesc de meseria mea de jurnalist, își mai amintește de un alt coleg, Radu, care avea la rândul său o pasiune pentru lucrul cu camera de filmat.
Vă dați seama câte avem de învățat de la un om simplu, dar cu o atitudine exemplară. El se bucură că nu e uitat de studenți. Probabil, așa își ia doza de curaj, de energie, pentru greutățile despre care am vorbit mai sus. Eu, tot prin dialoguri cu astfel de oameni, realizez că indiferent ce statut aș avea, important e să nu uit de unde am plecat, important e să nu uit să fiu om. E și o lecție despre cum ne-am dori cu toții să fim tratați atunci când ajungem la vârste înaintate. Dacă am reușit ceva în meseria mea și nu numai, atunci un merit îl au chiar și astfel de personaje, precum cel din povestea spusă acum.
Avea Adrian Păunescu un cântec foarte interesant: “Niciodată să nu-i uităm pe cei mai triști ca noi”. Adică, sunt oameni cu probleme atât de grave încât cele cu care ne putem confrunta noi nu sunt întotdeauna chiar atât de supărătoare, chiar așa de greu de rezolvat.
