Radu mamii, Radule

Stâlpul naționalei României la nici 22 de ani, Radu Drăgușin a avut de ales între două nume mari, Tottenham și Bayern Munchen. A ales Anglia pentru că, spune el, Premier League e campionatul preferat. Dar atunci când te caută Bayern, o echipă care ia trofee an de an și una care nu se mai lipește de ele de 30 de ani, alegerea cred că ar trebui să fie mult mai simplă. Nu mai spun că Bayern îi oferea și un salariu cu 50 la sută mai mare, 4,5 milioane de euro pe an în loc de 3 milioane la Tottenham, unde e adevărat, a primit un bonus de 1 milion de euro la semnătură. 

A ales-o Radu pe Tottenham de frica concurenței?

E foarte posibil. Nemții au în echipă fundași dr clasă, de milioane, ca Upamecano, De Ligt sau Kim. Cred că Radu s-ar fi bătut cu ei, la ce capacitate fantastică de muncă a arătat, la câte a învățat de la BBC-ul lui Juventus, Bonucci, Barzagli, Chiellini, cei trei uriași care l-au crescut de mic pe Drăgușin, l-au învățat cum să stea în teren, cum să sară la cap, cum să iasă cu mingea la picior din apărare și multe altele. 

Totuși, Radu Drăgușin a ales siguranța. Tottenham are o apărare subțire, cu Romero – numărul 1 sau Van de Ven, un olandez adus în vară de la Wolfsburg, o echipă de mijloc a Germaniei. Mai e si veteranul Davies. Cu ei se bate Drăgușin, iar băieții ăștia s-au rupt destul de des. Drăgușin are șanse să debuteze cu United, în week-end. La trei zile de când a ajuns la Londra. Tocmai din cauza problemelor. Romero e un pic nebun și se înscrie cu succes în fruntea topului de buni încasatori ai cartonașelor roșii. 

Telefonul lui Postecoglou

A sunat, a sunat. Poate și asta a făcut diferența în discuțiile dintre Tottenham și Bayern. Pentru Genoa suma de transfer era apropiată, așa că și-a dat acordul pentru ambele echipe. Dar când Radu a auzit, alo, sunt antrenorul lui Tottenham, Postecoglou, probabil a rămas mut. Da, domn’ profesor, vin la Tottenham. Tuchel nu l-a sunat pe Radu, a ales varianta nemțească, sobră, și i-a lăsat pe oamenii de încredere de la club să discute. Poate, un telefon de la Tuchel ar fi schimbat cursul transferului și mutarea la Tottenham s-ar fi pierdut în valurile Londrei. 

La transferul lui Radu a contat și părerea părinților, a mamei, a prietenei. Mai puțin a impresarului Manea, care l-a lăsat pe jucător să aleagă, iar apoi a anunțat oarecum șocat, că nu înțelege cum a refuzat-o pe Bayern pentru un club cu pretenții mari dar cu realizări mici, ca Tottenham.

Pentru Manea e mai bine că Drăgușin a ajuns la Londra. Impresarul are casă la Londra, locuiește acolo. Colaborarea cu Drăgușin va fi mai simplă, o va ține de aproape, va fi mereu la meciuri. 

Chiar dacă a semnat până în 2029 cu Tottenham, Manea e convins că în doi-trei ani, Drăgușin va face pasul spre Real Madrid. Idolii lui Drăgușin sunt Ramos și Van Dijk. Cu olandezul se va înfrunta abia în mai, în campionat, când, speră și Radu, Tottenham se va bate pentru un loc în Champions League.

Deocamdată, Tottenham e pe 5, dar e acolo, în luptă. 

La Bayern, ar fi jucat în Champions League încă din această primăvară. 

Sper sincer că Drăgușin a ales-o pe Tottenham în locul superbrandului nemțesc Bayern, pentru că a simțit că viitorul său e acolo și nu pentru a avea meciuri în picioare la euro. Selecționerul Iordănescu nu ar fi refuzat niciodată un fotbalist român de la Bayern, fie el și rezervă, mai ales la ce oferă azi fotbalul nostru și nu doar la fundași. 

Kane, care a lăsat-o pe Tottenham pentru Bayern a spus atunci când a semnat că „Bayern nu se refuză”. Eu nu cred că Drăgușin a dat cu banul atunci când a ales, cum s-a văzut că nu banul a contat, când a acceptat oferta lui Tottenham.

Să-i iasă, asta e important. Dacă nu reușește la Tottenham, toți o să-i sărim în cap și o să-i spunem că a greșit. Eu am curaj să o spun de acum. Între Tottenham și Bayern nu poți alege niciodată Tottenham. Dacă balanța era City sau Liverpool, atunci l-aș fi înțeles. Așa nu. 

Dar, pentru că am crezut tot timpul în el, mi-a plăcut de la debutul la națională, sper ca Drăgușin să joace fantastic la Tottenham și de acolo să facă pasul la un nume cu adevărat mare.