Societatea deschisă și lingăii ei. Mic tratat despre obediență și lăcomie, sau cu cât plătește poporul  existența ”partidelor-ONG”

Am citit undeva că pe vremea administrației lui Lindon Johnson, un consilier de securitate i-a recomandat să schimbe numele unor astfel de unități CIA, în “Societate civilă”. Și așa a rămas.  François Mitterand, ajuns președinte al Franței și aflând de această stratagemă  s-a întrebat: “dacă ei sunt societatea civilă, noi suntem cea militară?”

Marcel Ciolacu s-a grăbit să se întâlnească cu aceștia, angajându-se că rezolvă problema finanțării ONG-urilor. „Vom păstra transparența și predictibilitatea mecanismului de sponsorizări” Excelent, ce să zic…?

”Activiștii ONG umplu structurile de putere. Fel de fel de agenți care lucrează pentru ruinarea României fac politici publice în România. Asta pentru că niciun guvern de după 1990 nu a avut curajul să voteze o lege a transparenței organizațiilor numite, “nonguvernamentale.” D-l Ciolacu n-a pomenit de vreo astfel de Lege…

Pe ce mă bazez când susțin că societatea civilă, în forma sa actuală, e o perdea de fum care ascunde Intelligence-ul altor state?” – se întreabă jurnalistul Marius Ghilezan, deși știe răspunsul: ”George Soros, împreună cu Silviu Brucan, deschideau la București ”Grupul pentru Dialog Social” și apoi Fundația pentru o Societate Deschisă”.

”Anii au trecut și societatea civilă s-a extins. S-au creat noduri de rețea în diferite mari orașe. Mulți intelectuali publici au fost atunci recrutați. Colegi de-ai lor încă se mai miră ce cariere spectaculoase au și acum. Precum și despre modul în care copiii lor au ajuns miniștri.

Marile mitinguri de care desigur vă amintiți, ale așa-zisei societăți civile au avut ca urmare la  pierderea, puțin câte puțin, a suveranității”.

O listă lungă de organizaţii şi organe fără o faţă autentică este promovată din greu de o anumită parte a presei (de nişte organe, mai bine zis) şi de nişte ziarişti cu epoleţi, deşi nu satisfac criteriile de bază ale succesului în presă, toți există ca să creeze o masă numită SOCIETATEA CIVILĂ, dar mai exact o masă de manevră,” a spus chiar și Alina Mungiu Pippidi, fost activist civic.

Trebuie să privim adevărul în față. Cel mai mare și puternic ONG din România este, în momentul de față este Partidul USR, asociat în cuget și-n simțiri cu Renew- ul lui Coloș.

Acestei ”Societatăți civile” mascate i s-au trasat obiective vizibile, politico- economice. Cel mai mare succes repurtat de activiștii de mediu s-a concretizat cu înscrierea Roșiei Montane pe lista patrimoniului mondial UNESCO, având un singur scop să anuleze orice șansă de exploatare a aurului din zonă. Blocarea unor investiții publice,  pentru interesul României, – hidrocentralele -, sunt un alt exemplu relevant de interese vădit împotriva economiei românești. Iar alta, și mai revoltătoare este ”lupta” ONG-istă împotriva extracției cărbunelui în România, când toate țările europei, în frunte cu Germania și-au redechis minele de cărbune.  Răspunsul Guvernului României este sec: „Așa ne-am asumat prin PNRR!”

Dar cine a scris PNRR? NU cumva foștii Oengiști transformați la ordinul grupărilor de securiști din fosta Securitate a lui Ceaușescu, în politicieni, grețoșii USR-riști??? .

Nu, oare aceiași ”oengiști” au creat condițiile în care  în stradă, la proteste, celebrul ”Binom” a luat ființă  din asocierea  neconstituțională dintre DNA și SRI?. Mulți dintre activiștii societății civile au primit roluri importante în stat, ca recompense, nu pentru meritele de a fi făcut posibilă o asemenea crimă, căreia i-au căzut victime mii de oameni nevinovați, fiindcă trebuiau distruși antreprenorii români, pentru a se putea face loc companiile străine?

Nu pentru asta au primit cei care au slujit ideea aceasta otrăvitoare zeci de decorații acordate de cele mai puternice state ale Europei?.

Trec peste scandalul în care sunt implicate ONG urile mai multor USR-iști în ceeace privește fondurile de care au beneficiat aceștia fără a face rapoarte de cheltuire a banilor. Încet-încet, se mușamalizează…

Dar ceeace rămâne în urma acestui perfid ONG cu numele USR-Renew este imensa pagubă materială, pe care România va trebui s-o plătească către RMGC – Gold corporation.

Sentința se va da pe 10 februarie. În 2013, zeci de mii de oameni, intoxicați de așa-zisa societate civilă” au ieșit în stradă și au protestat timp de trei săptămâni față de exploatarea aurului de la Roșia Montană.

 Dealtfeal, scandalul Roșia Montană a fost punctul din care a pornit succesul USR. Mișcarea „Uniți Salvăm” a fost rampa de lansare pentru succesul ulterior înregistrat de partid în alegeri. 

În 2013, canadienii au fost la un pas să primească undă verde pentru demararea activităților miniere, după ce guvernul Victor Ponta a publicat un proiect de lege privind exploatarea auriferă, care includea o redevență de 6%, însă protestele de stradă au determinat statul român să oprească orice demers în acest sens. În 2014, Gabriel Resources a amenințat că va da România în judecată și va cere despăgubiri de miliarde de dolari. 

Pe 4 ianuarie 2017, în ultima zi a guvernului Dacian Cioloș, România a depus dosarul Roșia Montană la UNESCO. Dosarul a fost pregătit de fosta ministră a Culturii, Corina Șuteu. Guvernul PSD condus de Mihai Tudose, care i-a urmat lui Cioloș, a dorit retragerea dosarului. „În ianuarie, înainte să plece, în ultimele zile, toată zona respectivă a declarat-o arie protejată natural și a trimis hârtiile la UNESCO. Adică, în traducere, „nu mai sapi o gropiță acolo nici să sapi după râme, că e arie protejată”, lucru care probabil că va conta la acel arbitraj”, a spus fostul premier Tudose despre decizia guvernului Cioloș. În vara lui 2021, Roșia Montană a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. Mai exact, Comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO a admis candidatura sitului Roşia Montană pentru a fi adăugat pe lista siturilor protejate de instituţie.

Iar acum, a ventit scadența mizeriei făcute de dna Șuteu și dacian Cioloș. ceeace e important, e faptul că ”lansarea” și succesul URS-Cioloș  vor fi decontate de poporul Român. Suma se ridică la 5 miliarde de dolari…

Mai adăugați la aceasta și ”afacerea” Vaccinurilor Pfizer, mizerie organizată tot de USR, prin reprezentanții ei de seamă, Vlad Voiculescu și dna epilatoare, Mihăilă.

Dealtfel, ”Vlăduț” este și urmărit de DNA. Acesta, la data faptelor având funcția de ministru al Sănătății, pentru săvârșirea infracțiunilor de: – abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave (două fapte), – complicitate la abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave.

”În datele de 10 respectiv 18 martie 2021, suspectul Voiculescu Vlad Vasile, în calitate de ministru al Sănătății, cu încălcarea dispozițiilor legale și în lipsa oricăror documente/analize care să ateste necesitatea achiziției, ar fi tranzacționat și ordonanțat la plată achiziția în plus a cantității de 14.445.798 doze de vaccin (Pfizer și Moderna), în condițiile în care ar fi cunoscut faptul că numărul persoanelor eligibile pentru vaccinare comunicat de statul român Comisiei Europene era de 10,7 milioane și că dozele de vaccin contractate anterior datei de 01 ianuarie 2021 (37.588.366 doze) ar fi fost suficiente pentru vaccinarea unui număr de peste 23 milioane persoane”.

Astfel, va trebui să plătim companiei Pfizer, care a dat în judecată România privind vaccinurile anti-Covid (28 mil. de doze, în valoare de 550 mil. euro), din contractul semnat de România.

Mai adăugați distrugătorul act numit PNRR, însăilat tot de USR prin dl. Cristian Ghinea, cel care l-a ținut la secret față de propriul său Parlament și popor. Prin PNRR s-a distrus agricultura țării, prin tăierea fondurilor pentru irigații, PNRR a dus la închiderea minelor de cărbuni, în timp ce alte țări civilizate ale U.E, precum Germania, Spania, etc – redeschideau toate minele cele vechi, ba chiar antamau altele noi!)

Încă n-am văzut estimări ale acestei catastrofe – PNRR, pe care lumea politică românească se chinuie să-l respecte nesmintit, deși se va dovedi că este un plan sinucigaș; iar cu puțin noroc, mai devreme sau mai târziu vom afla și unde și de către cine a fost scris. Sunt sigur că nu la București și nu de vreun român. Oricât de ticălos ar putea fi un român, n-ar fi fost în stare de o asemenea trădare…

Din fericire, planul USR de a oficializa drogurile, n-a avut succes, cu toate eforturile trotinetiștilor. Asta ar fi fost prea de tot. S-ar fi observat fără putință de tăgadă că tema lor esențială este distrugerea poporului Român și a României…