Leșinații de serviciu

Mergem la Euro cu un moral trăsnet, ceva de speriat! N-am luat gol în ultimele meciuri, iar acolo ne ducem să dăm cu sacul, că nu mai avem în față ziduri antifotbal ca Bulgaria și Liechtenstein. Ucrainenii, belgienii, slovacii, ăia joaca, noi nu jucăm, noi doar îi batem. Că așa vrea Stanciu, așa vrea Pușcaș, așa vrea Ianis Hagi. Băieții ne-au zis deja că la euro o să fim uragan și avalanșă pentru adversari, de n-o să mai știe ce i-a lovit. Să-i credem?!

Povestea nespusă a meciului cu Liechtenstein

O seară călduroasă de iunie 2024, vară, lume multă, mult galben și multe vise. România întâlnește Liechtenstein, o echipă bătută de toți în preliminarii. Nu e ușor. Avem pe teren vedetele de la Tottenham și Atletico Madrid. Avem trei campioni de la FCSB, îl avem pe IanisHagi cu banderola pe braț și îl avem pe vigurosul Pușcaș, că tot zice lumea că el ne-a calificat, n-avea cum să lipsească de la euro. 

România se avântă în atac să se revanșeze pentru fluierăturile cu Bulgaria. Gazon ud, naționala, apă de la robinet. Ce bună era o ploaie. 

Las’, că dau eu! Hai, bate tu. Bă, unde-o dai. Facem un pas în față și în 30 de minute vine și o ocazie. Mare ți-e Liechtenstein, ăsta, Doamne! De unde or veni fotbaliștii ăștia atât de arțăgoși. 

Care mai inginer, care mai bucătar, au pib mare, ne fac pilaf, sunt lângă Elveția, respiră euro în aer de munte. Nu ne lasă, mă, pe noi nu ne lasă să respirăm. Vrem și noi aer tare. 

Bezmetic, Pușcaș produce o ocazie, își pune mâinile pe față, în cap, în sold. Nu vrea, mă, nu vrea să intre. Nu ne lasă ăștia să le dăm gol. 

Avioane de hârtie plutesc spre peluză la fiecare lovitură liberă a României. Că dă Coman, că dă Ianis Hagi, tot aia e. 

Nici portarul „liștentainez”, ca să citez din clasici în viață, nu ne lasă. Nu vrea. Scoate tot. 

Aiureala. Noi dăm pe el, în el, centrăm în brațele lui. Mare portar. L-a făcut România cunoscut. Au citit în ziar și părinții lui că joacă fotbal. Știau doar că e arhitect bun, cu salariu decent. 

Mergem înainte, mutăm pentru ultima jumătate de oră. Ianis Hagi are un șut cu stângul cum dădea tatăl lui în cele mai proaste zile. Bine, că-i pe poartă. 

Ianis se chinuie să-i lege banderola lui Stanciu, când intră. Nu merge, nu știu de ce nu se prinde. Rămân în offside să lege banderola, bine că n-ajunge nicio pasă la ei. Îi prindea tușierul în poza cu linia, cu fanionul sus. 

Dă și Mihăilă o rachetă pe lângă. Portarul din Liechtestein se supără că nu e pe poartă, să mai apare și el ceva. 

Am avut 90 + 15 minute de prelungiri, se ruga arbitrul de noi să o dăm o dată în poartă, ca să nu mai fie ceartă la final. Nu reușim. Se încheie. Fericire mare pe Dan Petrescu, am făcut iar 0-0. N-am luat gol. Partea plină a paharului gol a fost realizată.

Mergem la euro. 

Pamfletul ăsta, ca un banc cu Bancu, ne face mai viguroși. Pe noi, ce ne doare, ne întărește. Slogan românesc valabil sută în mie. 

Iordănescu are 26, pardon, 27 de jucători, că e și Moruțan. Și tot atâtea iconițe, aducătoare de rezultate, de calificări, de optimi, de sferturi, poate cine știe, o punem de-o semifinală. 

Acum, pe bune! 

Ce-a fost în mintea lui Iordănescu, greu de spus. A băgat o echipă cu Bulgaria, alta cu Liechtenstein, altfel, se plânge că nu are timp la națională să lege echipa, e totul pe repede înainte. 

Dacă a vrut să-i facă pe adversari să intre cu nasul pe sus, se prea poate să îi fi ieșit. Că râde toată Europa de egalul nostru cu Liechtenstein. 

Dar ce ne facem dacă rămânem, ca-n tot 2024, fără vreo victorie? Hai, că răspund eu. Facem trei egaluri și trecem în optimi, înca un 0-0, mergem în sferturi, tot egal și acolo, avem portari eroi, suntem în semifinale. Scenariu, nu glumă. 

Va urma… 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.