Dacă nici infernul din Giuleşti, la revenirea lui Şumudică, n-a speriat-o pe U Cluj e clar că nimic nu poate înfricoşa echipa lui Sabău.
U Cluj e neînvinsă şi îşi vede de jocul frumos, bine gândit, bine executat. Şi rămâne prima în România, la 5 puncte de Galaţi, o altă surpriză frumoasă a sezonului. Nu mai zic de fraţii clujenilor, dinamoviştii, care sunt şi ei pe podiumul Superligii.
Acest U Cluj fantastic este sută la sută creaţia lui Sabău.
În vară, el a făcut trierile, el a făcut transferurile, el a inventat traseele.
A adus cu cap, fără să investească bani mulţi, pentru că nici nu avea de unde. Nu spun că U Cluj e o echipă săracă, dar nici nu are un patron ca Şucu, să arunce cu bani pe jucători cu CV.
U Cluj a fost mai bună ca Rapid, din primul până în ultimul minut. Nu a dat nicio secundă senzaţia că poate fi răpusă, şi-a văzut de jocul ei simplu, precis şi corect. A arătat ca un lider adevărat. Iar Rapid s-a încurcat în propriul entuziasm, cu un joc invers proporţional nebuniei pe care au etalat-o suporterii.
Sabău l-a “ars” frumos pe prietenul Şumudica, alături de care a luat titlul în Giuleşti, cu care a fost chiar şi coleg de cameră la Rapid.
Eu cred că Sabău n-a uitat, însă, de ameninţările pe care le auzea pe la colţuri, în primăvară. Atunci, zvonurile îl aduceau pe Şumudică pe banca lui U Cluj. Chiar în locul lui Sabău.
Lucru care nu s-a întâmplat.
Iar pentru U Cluj clar e mai bine aşa.
Primul duel al lui Şumudică cu U Cluj s-a încheiat rău pentru antrenorul primit cu multă, multă dragoste în Giuleşti. Iar Sabău a contribuit la această revenire pe care Şumudică vrea să o uite cât mai repede. Primul său meci în Giuleşti e doar unul de şters cu buretele. De punct şi de la capăt. Şi după care Şumudică n-a avut de ales şi a rostit cuvântul pe care spera să nu-l spună vreodată: RUŞINE!
Cert e că banii nu aduc fericirea în fotbalul românesc.
Gigi Becali a cheltuit ani de zile ca să iasă campion.
Sumudică a câştigat titlul cu bani puţini, la Astra.
Acum, Şumudică are milioane pe mână, din mâna darnică a lui Şucu. Ce face cu ei?! Deocamdată, nu se vede nimic. Iar cu U Cluj, Rapidul a jucat slab, apatic, fără viziune, fără atitudine, fără dorinţă. Dacă asta e starea pe care o aduc milioanele în fotbal, mai bine nu.
U Cluj poate şi-ar dori milioanele din Giuleşti, dar se mulţumeşte cu puţinul din conturi şi etalează un fotbal de clasă.
Nu pare deloc dintr-o clasă socială săracă, vreo paria a play-out-ului. Nicidecum. E o echipă frumoasă, care îşi vede de fotbalul ei şi are fani la fel de minunaţi ca ai Rapidului în spate. Acasă, sunt şi mai mulţi. Stadionul e mai mare, o ajută pe U Cluj.
Iar U Cluj, de pe primul loc, nu vorbeşte niciodată cu pasiune despre titlu. Nu că nu l-ar dori, ci pentru că e o echipă instruită să stea cu picioarele pe pământ.
Dacă se va trezi la final de campionat, normal, se va bucura. Dacă nu, nu va fi nicio dramă.
Aşa e cel mai bine în fotbal, să iei lucrurile pas cu pas, fără un avânt inexplicabil, aşa cum se întâmplă la Rapid. Pentru că da, vine reversul, iar plata lui e mai scumpă decât toate conturile pline ale lui Şucu.
Ca încheiere, e de văzut reacţia patronului din Giuleşti la golurile lui U Cluj. A lovit tare în scaunele de la lojă. Na, nu a mobilat-o el!
