Industria fotbalului și-a luat atât de tare avânt, că ne întoarcem încet și sigur la momentul Heysel din 1985. Totuși, evenimentul de atunci pare doar unul nefericit, pe lângă ura care stăpânește azi planeta fotbal.
O industrie megadezvoltată, care învârte miliarde bune pe degete, dar care nu mai poate controla sărăcia din jurul stadioanelor.
Oamenii vin să își verse ura în arenele tot mai pătate de sânge. La Marseille, autocarul lui Lyon a fost atacat de fani, iar antrenorul lui Lyon a sfârșit plin de sânge. Meciul a fost amânat. Puțin, prea puțin. Acolo, la Marseille, fotbalul ar trebui anulat. De tot. Definitiv. Nu e prima dată când lucrurile o iau razna. Sunt grupuri de tot felul, de toate rasele, de toate originile, care vin să își împrăștie frustrările. Aproape că nu e meci la Marseille, la care să nu iasă scandal.
Dar Marseille e doar un exemplu din nenumăratele episoade care se petrec din cauza acestui fenomen care o ia razna, fotbalul. La început a fost doar un joc. Iar ca la orice joc, unul ajunge să câștige. Așa e și la gimnastică, și la polo, și la atletism, chiar și la sporturile de contact. Numai că acolo exista un altfel de simț, cel al bunului, care la fotbal a dispărut în ceața acestei industrii. O industrie care își ia avânt spre prăbușire.
Totul pare scăpat de sub control, ca o răscoală greu de înăbușit.
Trăim într-o epocă a răului, mai dură ca niciodată. Nu numai la fotbal. Războaie peste tot, interese care i-au locul bunului simț, oameni care vor să își arate puterea în fața altor oameni, doar pentru că au ajuns la putere. Iar masa e cea care suferă.
În Columbia știrea zilei era despre răpirea părinților lui Diaz de la Liverpool.
Israelul a intrat cu tancurile în Gaza, iar naționala de fotbal își mută soldățeii în Ungaria.
Belarus e port-avion pentru Rusia și s-a cantonat tot la ungurii, prieteni cu sistemul. Știe toată lumea cu care. Și nu, nu e nicio dumă.
Slovacii primesc si ei, numai să știi numărul de la firul roșu.
Legile nu pot potoli masa, nu o vor potoli. Ura se răspândește, iar fotbalul o scoate în față, pentru că este popular, comentat, lumea vorbește oriunde despre acest fenomen.
Cum ar fi ca fanii rivali din toată lumea să se felicite după meciuri, să iasă la bere, să uite de ură. Frumos, dar imposibil.
Pentru că nu stă scris ceva așa de mișto în manualul apocalipsei. Acest capitol e lipsă.


















