Să nu ne întrebăm de ce fotbalul românesc a ajuns atât de jos, atât de mic. Ar fi doar o întrebare retorică, pentru jenantul suprem în care se învârte. Sistemul a reușit să dărâme, să demoleze și ce avea mai de preț, pentru imagine externă, această țară care nu contează deloc în ecuația europeană. Sau poate punctează puțin, acum, în contextul războiului din Ucraina, că este aici, la graniță.
Clujul e doar o excepție pentru orașele mari, care mai respiră fotbal după revoluție. U Cluj a rămas tare pe poziții, iar CFR Cluj a venit și mai tare din urmă, a adus trofee și meciuri de Champions League, meciuri de top, în al doilea pol economic al României.
Dacă ne mutăm mai spre vest este dezastru. La Timișoara fotbalul n-a fost susținut, nu s-a făcut un stadion modern, iar lucrurile au luat-o în jos. Acum 15 ani, Timișoara juca în Europa. Acum, se scaldă prin ligile inferioare, iar brandul Poli a ajuns prin tribunale, ca în multe alte cazuri. Echipa care va ajunge prima în liga întâi, va duce și povestea mai departe.
🗞️ Citește și Acestea
În aceeași suferință este și Iașiul, chiar dacă a supraviețuit în prima ligă. Stadionul e la stadiul de proiect, la fel ca la Timișoara. Până se va face, până se va crea o emulație lângă echipă, Iașiul nu are nicio șansă să ajungă sus, deși e un punct economic și strategic al țării. Moldova e singura care n-a accesat bani europeni pentru un stadion european. Nici la Botoșani, nici la Galați, nici la Buzău și nici la Bacău. La Piatra Neamț bate paragina la ușă.
Măcar, în Moldova, nu se duc lupte aprinse la tribunal pentru branduri.
În sud, la Craiova, lupta pare că s-a încheiat. Echipa din play-off a învins la tribunal, stă mai bine financiar și i-a cucerit pe suporteri. În fapt, asta e miza. Cine îi atrage pe fani, ăla e brandul. Cazul cel mai bun este Rapid.
Craiova și-a făcut stadion din bani publici, iar el a fost folosit și de echipa lui Rotaru, care a adus primele trofee din acest nou mileniu în Oltenia, dar și de cea a lui Mititelu, care a căzut acum în liga a doua. La Craiova încă nu a dispărut gândul unei singure echipe, dar orgoliile oltenești sunt la o temperatură ridicată, așa că e greu de crezut.
Constanța va avea stadion, iar Hagi a reușit să readucă brandul Farul în prim-plan, mai ales după titlul cucerit anul trecut. Când noua arenă va fi gata, cu siguranță și Farul va fi mai puternică. Hagi are strategia lui, dar ca să ducă echipa de sus are nevoie de mai mulți bani. Nu e suficient să ia un campionat. Totuși, Constanța e portul numărul 1 la Marea Neagră din UE.
Eu spun că și Brașovul are nevoie de un stadion nou, ca să reapară în liga întâi. Așa cum FC Argeș va primi unul, peste ceva timp. Poate, chiar atunci când se va întoarce în fotbalul mare al României.
Am lăsat la coadă Bucureștiul, pentru că luptele sunt la baionetă. Mai ales pentru brandul Ministerului Apărării, Steaua. Judecătorii, care se uită doar în acte, nu la ce își doresc suporterii, au decis că FCSB nu e Steaua. E scris negru pe alb, chiar dacă la titlul cucerit de FCSB au venit oameni din toată România să se bucure. Iar pe Ghencea, unde joacă echipa ministerului bate vântul la fiecare meci. E drept, de liga a doua. E o rușine cum un brand ca Steaua a ajuns să fie călcat în picioare. Și e păcat că România a pierdut singura câștigătoare de Cupa Campionilor. Deocamdată, armata n-a atras valul de fani lângă echipa pe care mulți o tratează ca pe una nouă, fără viitor, fără drept de promovare, dar cu palmaresul vechi. Asta cu palnaresul e atât de discutabilă. Pentru că el, palmaresul, nu stă scris pe nicio hârtie, ci în inimile și în mintea fanilor. De asta nici n-au găsit judecătorii o hârtie în actele de la FCSB. Puteau să facă un sondaj și să dea verdictul. În fine, nu e o problemă că Steaua a luat-o de jos, e o problemă pentru România câ acest brand de top e terfelit în mizerie, e distrus de-a dreptul.
Deciziile din justiție nu sunt tot timpul cele mai corecte, dar nu avem ce face, trebuie să le respectăm.
La Rapid, situația a fost și mai dramatică decât la Steaua, pentru că erau cinci echipe Rapid. A rămas una, cea care a ajuns în liga întâi și care a intrat pe mâini bune, se pare. Șucu a prins drag de trofee și vrea să facă o vitrină mare, mare, la fabrica lui de mobilă. Ca să încapă toate trofeele. Deocamdată, n-a adus niciunul.
Dinamo, un brand mai mare ca Rapid, cu un palmares mai stufos, are vreo trei echipe. Dar cea de care s-au atașat fanii e cea din prima ligă. Fostul patron, Nicolae Badea se zbate să arate că palmaresul e la echipa lui, aflată cel mai jos dintre cele trei.
E de urmărit această luptă a dinamoviștilor, pentru că din toamnă se demolează vechiul stadion și în doi-trei ani va răsări unul nou. Nu mai spun că e la vreo doi-trei kilometri de punctul zero al Bucureștiului. Central, gata să devină o fortăreață comercială importantă. De aici, și lupta la baionetă pentru cel mai cel Dinamo. Dacă va fi cel de acum, din prima ligă, sau altul , este de urmărit. Fanii vor decide.
Pentru că așa cum am mai spus, brandul e strâns legat de istoria echipei, iar palmaresul nu e scris pe nicio hârtie, ci se regăsește doar în sufletul și în pasiunea fanilor.
