Camera Deputaților a votat miercuri, 23 aprilie, o reformă esențială în domeniul pensiilor de serviciu.
O reformă așteptată, necesară, decentă – mai ales pentru magistrații României, oameni care, timp de decenii, au ținut în spate greul Justiției, cu presiuni, dosare grele și decizii care schimbă vieți. Și da, e normal ca acești profesioniști ai legii să aibă o pensie decentă, pe măsura responsabilității lor.
Dar surpriza zilei nu vine din conținutul legii. Nu. Surpriza vine dintr-un vot apăsat cu patos de către domnul Remus Lăpușan, fost veșnic-aspirant la funcții publice și actual deputat PSD, aterizat în Parlament după ani de pendulare între partidul-mamă și scurta escapadă romantică prin PRO România. Încununarea unei cariere politice care a strălucit… prin absență.
Remus Lăpușan, devenit peste noapte campionul reformelor, pășește hotărât în ringul luptei pentru „echitate” – o echitate pe care n-a menționat-o niciodată când se luptau magistrații pentru independență, când Justiția era asaltată de ordonanțe de urgență sau când colegii lui de partid visau la amnistii și grațieri.
Dar iată-l acum, erou al justiției sociale, susținând o lege care, culmea!, chiar aduce o minimă coerență în sistem. Diferența? Lăpușan a fost acolo. A votat. Și, mai ales, a trimis comunicatul de presă scris de colega sa de partid, neobosita Luiza Neagu – o adevărată tiparniță de la Cluj, care dă cu entuziasm drumul la zeci de mailuri pentru fiecare ridicare de mână în Parlament a domnului deputat.
Cu alte cuvinte, reforma e bună, dar spectacolul politic al lui Lăpușan e demn de un premiu pentru „cea mai bruscă transformare în om de stat”. De la figură de decor prin consilii județene şi alte funcții, la apărător al echilibrului bugetar. Ce urmează? O inițiativă pentru limonadă gratuită în pauza de plen?
Nu știm ce urmează, dar știm sigur ce nu s-a schimbat: reflexul politicianului român de a se lipi de orice cauză nobilă, doar-doar prinde și el un headline.
