Cercetătorii de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca au făcut o descoperire remarcabilă în Carpaţii Orientali: o plantă endemică, Andryala laevitomentosa, care trăiește de peste 60.000 de ani, fiind astfel printre cele mai vechi organisme vii de pe planetă.
„O echipă internaţională de cercetători a făcut o descoperire uimitoare în Carpaţii Orientali din România: Andryala laevitomentosa, o specie endemică, extrem de rară, ar putea fi cel mai vechi organism viu de tip plantă de pe Pământ. Studiul arată existenţa unor clone de peste 60.000 de ani, trăind în acelaşi loc, în ciuda schimbărilor climatice majore din ultimele milenii,” se menționează în comunicatul UBB.
Această specie, una dintre cele mai rare din lume, se găsește doar în cinci populaţii mici, pe o creastă îngustă de 1,8 kilometri în Munţii Bistriţei. Planta a fost identificată pentru prima oară în 1961 de un student UBB, iar exemplarul original este conservat în Herbarul UBB (CL). Din cauza unei producţii extrem de reduse de seminţe viabile, planta a supravieţuit în mare parte prin reproducere vegetativă, dezvoltând lăstari clonali care au permis formarea unor populaţii stabile pe parcursul mileniilor, chiar și în fața condiţiilor extreme din perioada glaciațiunilor.
🗞️ Citește și Acestea
Pentru a studia aceste populaţii și a calcula vârsta clonelor, cercetătorii au folosit tehnici genetice avansate, care au arătat o diversitate genetică extrem de redusă, însă cu diferenţieri genetice semnificative între populaţii.
„Au fost identificaţi doar 11 indivizi distincţi genetic, dar longevitatea şi persistenţa acestor clone sunt incredibile. Astfel, cea mai ‘bătrână clonă’ ar reprezenta unul dintre cei mai vechi, dacă nu chiar cel mai vechi individ cunoscut în lumea plantelor, demonstrând astfel o capacitate remarcabilă de adaptare şi supravieţuire a acestor organisme în faţa schimbărilor de mediu,” a explicat prof. dr. Mihai Puşcaş de la Facultatea de Biologie şi Geologie, Grădina Botanică Al. Borza a UBB.
Această descoperire scoate în evidenţă nu doar longevitatea neobişnuită a speciei, ci şi necesitatea protejării habitatului său exclusiv. Dispariţia oricăreia dintre aceste clone ar însemna pierderea unui organism care a rezistat încă de la ultima glaciaţiune. Cercetările contribuie, totodată, la înţelegerea modului în care plantele pot supravieţui unor schimbări climatice extreme, oferind perspective noi în conservarea biodiversităţii.
