Dacă nici francezii nu se pricep la greve, nu se mai pricepe nimeni. Când au o nemulțumire, merg pe celebrul bulevard Champs Elysees, dau cu cockatiluri Molotov, se bat cu poliția, incendiază mașini, distrug vitrinele magazinelor de fițe, unii și fură din ele, alții nu. Nu e frumos, de acord, dar e sănătos. Democrația lasă protestele la liber, așa e ea construită. Cei aleși trebuie să le ofere ceva, nu tot, celor care cer. Că nu cer degeaba. Iar miniștrii nu dau de la ei. Ei sunt aleși, puși acolo să gândească strategii economice, care să ajute țara. Când n-o fac bine, sunt trași de mânecă până găsesc soluția corectă sau o cale de mijloc.
Francezii știu să creeze panică, iar ministerele intervin să rezolve problema.
Văzuți de la distanță, francezii par educați, pașnici, chiar eleganți. Dar când politicienii lor o dau de gard, ca să o spunem drept, toate calitățile de mai sus devin ilizibile, iar cerneala luptelor de stradă prinde contur.
🗞️ Citește și Acestea
Cu ei nu te pui, până nu găsești soluția. Românescul „las-o, bă, că merge așa” nu funcționează. Nici păcăleala cu puțin, ca să-i potolim. Astea sunt valabile doar la noi, unde politicienii aleși, te miri de ce, își văd de treaba lor nestingheriți. Comoditatea nu le este deranjată, cum nici poziția nu le este în pericol atunci când ies oamenii în stradă.
La noi, spatele, nu ăla anatomic, e obligatoriu. De sus până jos. Îți asigură liniștea și căldurica, iar dacă îl ai țeapăn, bine sprijinit de coloana partidului, nu bate nici DNA-ul la ușă.
Fermierii francezi pregătesc își continuă greva de săptămâni bune. La ei nu merge cu țârâita, ca la noi. Ori e ca ei, ori e ca ei. Sunt singurele variante ca să se oprească.
FOTO | Chef Nina Rus, în echipa About Taste Academy la Olimpiada Culinara de la Stuttgart
Azi, ei anunță că paralizează Parisul cu toate utilajele pe care le au în dotare. Vor să blocheze intrările principale în capitală și să intre cu tractoarele pe Champs Elysees. Va fi asediu, scriu ziarele din Franta, speriate de amploarea grevei. Oh, Champs Elysees, vorba cântecului lui Joe Dassin, ce nebunie poate ieși.
Culmea e că problemele vin mai tare de la UE decât de la miniștri francezi aleși, care le țin partea protestarilor și dau vina pe Spania și Italia că au reguli ceva mai subtile, mai indulgente, decât cele din Franța.
Anual, în Franța, jumătate din fructele și legumele de pe piață sunt importate. Fermierii francezi rămân cu ele, pentru că regulile de mediu draconice îi afectează mai tare decât pe cei din țările vecine. Cu toate că legea UE ar trebui să fie pentru toată lumea, nu e.
Așadar, francezii sunt greu de oprit. Demolează orice bariere, atunci când își caută dreptatea.
Au încercat și fermierii de la noi ceva asemănător, evident, cu cereri adaptate la piața din România. Au primit câte ceva și au fost dezbinați, potoliți.
Francezii duc lupta până la capăt. Așa e în cultura lor. De la Ludovic, Napoleon și până în ziua de azi. Noi, cum am fost cotropiți de nenumărate ori de-a lungul istoriei, ne-am obișbuit cu bir-ul și am învățat bine lecția de a da bir cu fugiții. Ne place sau nu, ăsta e adevărul crud și trist.
