Ultimele legi, astea cu plățile cash tăiate spre minim și obligația plăților cu cardul sau prin bancă, mi se par cele mai tari chestii apărute pe piața românească.
Lumea e într-o evoluție continuă, iar România ține cu greu pasul. Pentru că ruralul trage țara în jos din punct de vedere tehnologic, al dezvoltării. În niciun caz nu e vina oamenilor de acolo, ci implicarea. Mai degrabă dezinteresul celor care conduc țara și care profită de această manipulare pe care aș numi-o „statul pe loc”.
Când străbați România ai tot timpul senzația că timpul s-a blocat pentru oamenii de la sate. Din păcate este o realitate, nu crudă, statică.
🗞️ Citește și Acestea
Dar legea cu cardurile și cashul n-a fost dată pentru ei. Ponderea cashului în zonele rurale e mare, dar plățile sunt mici, insignifiante.
Durerea cea mare e pentru evazioniștii care vor avea de-a face puternic cu legea. La sate n-o să controleze nimeni caietul cu datorii, care există în fiecare magazin, cum n-o să verifice nimeni casele cu cash, care vor atinge cei 50 de mii ai legii poate doar în zilele de salariu.
Durerea cea mare va fi la vânzările en-gros cu bani cash, în marketurile chinezești sau în alte en-gros-uri, unde POS-ul este ca în bisericile din România, inexistent.
Apropo de biserici, ele vor avea libertate, pentru că până la Dumnezeu sfinții verificatori ai cash-ului din cutia milei vor aprinde lumânările păcii de la intrare.
E o vorbă sfântă la noi, legile sunt făcute ca să fie încălcate, driblate. Asta se va întâmpla.
Tehnologia va fi învinsă în România pentru că așa se vrea. Pentru că se poate.
Banul e ochiul dracului, iar cuvântul card întors se trasformă în „drac”. Noi credem în astea, că așa suntem ca popor. Altfel decât alții, decât proștii aia care merg pe autostrăzi dintr-un capăt în altul al țării, care au salarii mai mari ca românii, mult mai mari, dar care plătesc mai puțin la supermarket, decât aia care nu știu să rezolve orice problema acasă atunci când se strică ceva și cheama unul specializat, decât aia care nu sunt în stare să își repare singuri o mașină.
Ăștia suntem, mă, nene!
Niște pricepuți la toate, că așa am fost învățați, educați. Ne plângem că n-avem un instalator care să ne rezolve problema, dar nici nu-l educăm să facă doar asta. Ne plângem că n-avem profesori care să crească noile generații, dar nici nu creștem unii care să facă doar asta. Ne plângem că nu avem ospătari care să știe să servească, dar angajăm oameni care nu au nicio treabă cu meseria, pentru că nu avem nicio școală pentru așa ceva.
În schimb, țipăm că nu mai sunt casieri în unele hypermarketuri, deși e mai simplu ca orice alt lucru să îți scanezi un cod QR și să faci o plată de pe telefon sau cu cardul. E ceva banal, dar atitudinea românească e de noaptea minții.
Nu, nu se pierd locuri de muncă, cum susțin unii, apar altele. E chestie de gândire simplă. Tocmai, casierii nu sunt dați afară, sunt educați în alte scopuri, ca să rămână în câmpul muncii. Evident, cei care vor să evolueze, să țină pasul cu lumea de azi, nu să trăiască în trecutul obscur, cu educația primită de la părinții și bunicii din altă epocă a tehnologiei. Poate, fără să își dea seamă, ei au făcut pasul înainte față de predecesori.
Așadar, România face un pas înainte spre dezvoltare, spre noile concepte ale lumii moderne, dar pe care mulți români refuză să le accepte, doar pentru că sunt noi, necunoscute. Iar la noi învățarea se oprește la 18-22 de ani, cu liceul, facultatea, masterul sau ce o mai fi.
În loc să privim spre viitor cu speranță, înțelegere și dezgheț mintal, rămânem stăpâniți de legile firii, uitate în timpurile epocii „las-o, mă, că merge așa”.
Statul pe loc nu face parte din viitor, iar dacă nu vom găsi înțelegere pentru celebra expresie „timpul trece, leafa merge” și nu vom ieși din ea, vom rămâne prizonierii trecutului într-un viitor care ne va sufoca.
Să fim isteți, cum putem fi, și să rupem barierele trecutului. Acum, există carduri și pentru așa ceva.
