„Nu plec de la Rangers”, „nu-mi doresc să plec de la Rangers”, „am plecat de la Rangers”. Într-o săptămână zbuciumată, drumul lui Ianis Hagi în fotbal s-a schimbat radical. De la „nu plec” la „am ajuns”.
Spre Alaves l-au purtat drumurile pe fiul lui Hagi. O țară nouă, un campionat nou, o provocare.
Alaves a obținut în urmă cu câteva ore împrumutul lui Ianis Hagi pe un an, cu opțiune de transfer definitiv în vara anului următor, undeva pe la 4,5 milioane de euro.
E clar că Rangers și-a pierdut răbdarea cu Ianis Hagi, mai ales că i-a plătit salariul un an fără să-l vadă pe teren. Putem vorbi chiar de un an și jumătate, pentru că Hagi a prins rar de tot echipa atunci când s-a întors după accidentarea chinuitoare, greu de suportat pentru un fotbalist.
Sunt sigur că dacă Ianis ar fi avut geniul tatălui Hagi, Rangers l-ar fi păstrat cu ochii închiși.
Nu-l are. E un fotbalist mediu-bun, ieșit din formă, pe care scoțienii l-au sacrificat, fără să stea pe gânduri. Au alții pe postul lui Ianis poate la fel de buni sau chiar mai buni.
Ianis face 25 de ani în octombrie, nu mai e tânara speranță de la care o echipă să aștepte minuni, nu mai e nici jucătorul de la care să mai aștepți să explodeze. În mare, a arătat ce poate, ce știe.
Singura schimbare poate fi aerul de Spania. Nu sunt mulți români care l-au respirat la intensitate maximă, la care a dat roade. Poate Ianis va reuși, ca Belodedici, Adi Ilie sau Craioveanu, poate va claca la fel ca Torje sau Claudiu Răducanu.
Dezavantajul lui Ianis e că merge la o echipă mică. Hagi cel mare, tatăl, a fost decent la Real Madrid, într-o perioadă în care Real nu domina fotbalul european așa cum o face acum, iar la Barcelona nu i-a ieșit și a plecat repede.
Fotbalul din Spania nu e așa ușor, cum pare. Nicidecum. Cu siguranță e mai greu decât cel din Scoția, unde Ianis Hagi s-a impus și nu prea. Bine, pun aici și accidentarea care l-a ținut departe un an. Pentru mulți fotbaliști, un an pe tușă poate fi final de carieră sau mutarea către liga a 3-a, a 4-a, unde se joacă din talent și de plăcere.
La Alaves, Ianis Hagi va avea de tras. Fotbalul spaniol se joacă în viteză, iar sprinturile iuți și dese nu sunt printre atuurile lui Ianis, altfel un fotbalist tehnic și precis. Asta, că lovește și cu stângul și cu dreptul, remarcă pe care o tot aud pe la noi, nu mai e de mult o calitate în afară. Toți trebuie să o facă.
Dacă e fotbalist, Ianis Hagi trebuie să joace meci de meci titular la Alaves, echipă care a învins-o pe Sevilla cu 4-3, etapa trecută. Până la urmă, Alaves e doar o nou-promovată.
Tatăl Hagi avea 25 de ani când a ajuns la Real Madrid. Dacă nu era epoca comunistă, poate ar fi plecat mai repede din țară.
Are timp și Ianis Hagi să arate ce poate, dar să se grăbească. Tic-tac-ul ceasului fotbalistic bate într-un ritm tot mai alert.
Transferul în Spania, nepoftit, poate fi unul salvator pentru Ianis Hagi, care îl poate scoate din anonimatul Scoției. Totul e în mâna lui. Sau, mai bine zis, în picioarele lui, că tot lovește cu amândouă.

















