Peste două zile, echipa națională își continuă drumul spre Campionatul European din 2024. După două victorii, cu Andorra și Belarus, pentru tricolori urmează duelul cu selecționata din Kosovo, și chiar la ea acasă.
🗞️ Citește și Acestea
Sigur că mă aștept, și nu doar eu, ca majoritatea publicațiilor să vorbească doar despre șansele de calificare, despre cât de promițători sunt anumiți jucători convocați de Edward Iordănescu (dar și asta e ceva relativ, pentru că mulți internaționali s-au întors, în ultimii ani, în țară, deși li se prevedeau cariere uimitoare în străinătate; asta și demonstrează nivelul nostru, unul care lasă de dorit), dar mai puțin (poate chiar deloc) despre strategii pe termen lung, despre ce am putea învăța de la adversarii din spațiul ex-iugoslav (dacă nici cu ei nu ne putem măsura, atunci de ce avem pretenția să visăm că vom fi la nivelul greilor: englezii, italienii, francezii, germanii și spaniolii?).
Dar, ca să ne putem măsura cu vecinii noștri, nu ar trebui oare să trimitem oameni din federație și cluburi pentru a vedea ce fac așa de bine sârbii, croații, slovenii, cei din Bosnia, din Muntenegru și așa mai departe? Se tot spune că vecinii noștri sunt mai luptători, mai cutezători. Nu e o mentalitate rea, dar, cu siguranță, adevăratul lor punct forte e reprezentat de strategii.
Degeaba pierd vremea marile noastre redacții de sport să se bată pe cine știe ce subiecte, pe audiențe efemere, pentru bani și influență, degeaba pierd timpul cu ședințele de sumar, când rolul lor ar trebui să fie, și mai ales în contextul delicat în care se află fotbalul românesc, acela de a relata cine își face treaba foarte bine și cum am putea prelua și noi modelul.
Noi tot insistăm pe calcule, pe nesfârșite calcule, pe cât de talentat e un anumit jucător, dar iată realitatea. Dacă e să ne comparăm doar cu spațiul ex-iugoslav, vom vedea că ei, după anul 2000, au dat o finalistă de Campionat Mondial, pe Croația, în 2018. Tot ea a cucerit medalia de bronz (adică e a treia echipă a lumii) în 2022, deci acum o jumătate de an. În ultimul deceniu, Croația a tot avut o reprezentantă în grupele Ligii Campionilor, pe Dinamo Zagreb, care nu s-a mai plâns că are multe tururi preliminare de disputat.
Serbia a ajuns la Mondialele din 2006, 2010, 2018 și 2022. A bifat și victorii acolo. În 2010, spre exemplu, a bătut Germania, medaliată cu bronz la acea ediție și campioană mondială patru ani mai târziu. De asemenea, Steaua Roșie Belgrad i-a predat o lecție dură de fotbal lui CFR Cluj în 2021, 4-0 la Belgrad. Dar a fost mai ușor ca Marius Șumudică, antrenorul de atunci al feroviarilor (a nu se înțelege că-i facem vreo favoare prin ce spunem acum), să fie îndepărtat cu circ de la echipă (că doar asta își doresc românii, cei superficiali, vor pâine și circ), decât să se analizeze ce au în plus vecinii sârbi față de noi. Steaua Roșie a ajuns atunci în grupele Europa League. CFR s-a mulțumit doar cu Conference League. Tot Steaua Roșie, în grupele Ligii Campionilor, ediția 2018/2019, a învins-o pe viitoarea campioană a Europei, Liverpool (2-0).
Cu 8 ani în urmă, FCSB nu a izbutit să o elimine pe Partizan în turul 3 preliminar al Ligii. În retur, a avut la un moment dat 2-1, dar s-a terminat 2-4, iar trupa antrenată atunci de Mirel Rădoi a ajuns în play-off-ul Europa League, unde a primit o lecție și mai usturătoare, 0-3 cu Rosenborg.
Slovenia a ajuns la Mondialele din 2002 (când a eliminat-o chiar pe România la baraj) și din 2010. Îmi amintesc, dacă tot am vorbit de 2010, cum Statele Unite, finalista Cupei Confederațiilor din 2009 (unde a învins cu 2-0 campioana europeană Spania, iar apoi a pierdut finala cu Brazilia după ce a condus cu 2-0) a obținut cu multă trudă un 2-2 în fața Sloveniei.
Mai mult, Bosnia, pe care ai noștri au învins-o cu 4-1 anul trecut în Liga Națiunilor și cu 3-0 în 2011, în preliminariile Euro 2012, a ajuns la Mondialul din 2014. Iar Muntenegru, un adversar în fața căruia Daum și-a început, dar și-a și terminat mandatul de selecționer, parcă tratează cu mai multă seriozitate preliminariile, așa că nu ar fi o surpriză ca ei să ne-o ia înainte în ceea ce privește calificările la următoarele turnee finale (ca o curiozitate, în 2006 au fost și ei la Mondial, deoarece făceau parte din Serbia). Vi-l amintiți pe Jovetic? El a egalat la Cluj în primul meci cu Daum pe bancă și tot el a dat unicul gol la Podgorița. Iar Daum a fost demis. S-a creat multă tensiune pe tema aducerii lui Daum, dar cine a fost mai vinovat? El, că a primit un salariu atractiv, sau Federația că i l-a oferit? Daum a preluat o echipă ce nu își revenise moral după înfrângerea cu Albania de la Euro 2016. Și nici după eșecul cu Franța, venit în ultimele minute, din neatenție. Dar mulți vorbeau despre faptul că trebuie să fim în Rusia, la Mondial. Pe ce logică?
Ar trebui să ne gândim mai mult și mai bine de ce ne-au bătut sârbii cu 5-0 în 2009. De ce am scos cu emoții un egal în 2018, în Liga Națiunilor. Norocul nostru în acea campanie a fost că l-am avut pe Țucudean (golgheterul Ligii 1 în ediția 2018/2019, cu 18 reușite pentru CFR Cluj), care a marcat unul dintre goluri la Belgrad, și tot el a învins-o de unul singur pe Muntenegru, cu o execuție frumoasă de la distanță, altfel, poate nici nu mai vorbeam despre barajul cu Islanda pentru Euro 2020, unul pierdut, din păcate.
Ce înțelegem din cele relatate mai sus? Că Serbia, Muntenegru, Slovenia, Croația și Bosnia au ajuns la Mondiale după anul 2000, noi nu. Că în ultimul deceniu, echipe din Croația sau Serbia au ajuns în grupele Champions League, noi nu. Din 2014, am tot lipsit de la masa bogaților. Ne agățăm de acea prezență la Euro 2016, unde era să și ratăm calificarea, amintiți-vă că Finlanda era cât pe ce să ne învingă. Selecționer era chiar tatăl actualului selecționer. Noroc cu Hoban, care s-a retras recent la aproape 41 de ani. Și dacă tot aminteam de 2016, redau din nou ideile lui Vicente del Bosque, cel care a condus-o pe Spania spre un titlu mondial, iar apoi unul european, că noi avem o problemă când ajungem în fața porții cu adversarii de top, că nu ducem faza la capăt, adică nu înscriem.
E frumos să-ți dorești calificări, dar haideți să ne gândim și ce facem odată ajunși acolo, nu doar să zicem „mersi” că am ajuns. Să lăsăm superficialitatea deoparte. Să înțelegem ce fac bine acești vecini și să ne măsurăm cu ei, chiar să-i depășim, dar prin planuri, nu pe vorbe.
Dacă v-a plăcut materialul, nu ezitați să vă abonați la pagina de facebook Cluj Live, la canalul de youtube Cluj Live Sport și la canalul de rumble Cluj Live Sport pentru a fi la curent cu ultimele noutăți.
