V-ați gândit până în acest moment că numele Diego chiar este unul predestinat? Și nu doar datorită lui Maradona, ci și a altor jucători produși de fotbalul argentinian, unii de renume mondial, cum a fost și Diego Milito, coleg cu Cristi Chivu la Inter, autor al unei duble în finala Ligii Campionilor cu Bayern Munchen (2-0), dar și alții mai puțin celebri, însă capabili să schimbe soarta unui meci în rarele momente când erau introduși pe teren. Să mai spunem că acele puține momente de strălucire au pus punctul pe i la finalul competiției.
Da, tot despre un Diego vom vorbi, nu atât de celebru în țara sa, nici la nivel european, dar cu siguranță destul de cunoscut în Cupa României, în Liga 1 și mai ales în Ardeal. Când va privi înapoi, spre câștigarea primului ei titlu de campioană, în stagiunea 2007/2008, cu un punct avans față de FCSB (Steaua pe atunci), CFR Cluj va avea toate motivele să-și îndrepte atenția către Diego Ruiz (42 de ani în prezent). Deoarece 2 dintre cele 23 de victorii din acea ediție i se datorează numai lui. A marcat câte un gol (singurele pentru el în acel campionat) în victoriile cu Rapid (etapa a 29-a) și FC Vaslui (etapa a 31-a). Ambele victorii au fost obținute pe teren propriu și împotriva unor echipe cu pretenții la acea vreme. Asta spune multe.
Dar tot de numele lui Ruiz se leagă și câștigarea primei Cupe a României din istoria feroviarilor, tot în sezonul 2007/2008. Din sferturi până în finală, sud-americanul a marcat meci de meci. Mai întâi a rezolvat de unul singur partida cu FC Brașov (1-0), care a avut nevoie de reprize suplimentare. Apoi, a dat 2 dintre cele 3 goluri în succesul cu Dacia Mioveni (3-0). În finală, Ruiz a deschis scorul cu Unirea Urziceni (2-1). Iată o nouă dovadă că anumiți fotbaliști pot rămâne în inimile unor fani, a unor echipe, a unui oraș, chiar a unei țări prin momente de strălucire rare, dar esențiale până la urmă.
Și Ruiz nu s-a oprit aici. În sezonul 2008/2009, pe final, când CFR nu mai avea șanse să-și apere titlul de campioană, dar se străduia să prindă măcar un loc de Europa League, Diego din Gruia a fost în două rânduri marcator și pasator decisiv. S-a întâmplat în victoriile cu Poli Timișoara (etapa a 29-a) și FC Brașov (etapa a 31-a), ambele înregistrate acasă, la același scor, 2-0, cu deosebirea că Ruiz a marcat primul în fața bănățenilor, iar cu gruparea de sub Tâmpa a închis tabela. Tot în acel campionat, dar în etapa a 18-a, deci la începutul returului, și la începutul primăverii lui 2009 deopotrivă, Ruiz și-a salvat echipa în confruntarea cu CS Otopeni. A dat unicul gol cu puțin timp înainte de final, după ce intrase pe teren în ultimul sfert de oră. Fără aceste mici contribuții, care au cântărit enorm la încheierea sezonului, CFR nu ar fi terminat campionatul pe locul 4, loc de Europa League, ci undeva la jumătatea clasamentului.
Și mai interesant este că Diego Ruiz și-a dovedit utilitatea, în puținele meciuri în care era solicitat, sub comanda mai multor antrenori. Și cu Ioan Andone, în anul câștigării Ligii 1 și a Cupei, și cu Dușan Uhrin, în acea partidă cu Otopeni, și cu Antonio Conceicao, în duelurile cu FC Brașov și Poli Timișoara.
Dacă cineva, indiferent că e fotbalist, practică alt sport ori activează în cu totul alte domenii și vrea o sursă de motivație, atunci se poate raporta la Diego Ruiz. Pentru a lăsa lucruri bune în urmă, chiar și fără a fi un component de bază într-un colectiv, este nevoie de o mentalitate exemplară, de încredere în forțele proprii, de capacitatea de a pune pe primul plan obiectivele comune și mai puțin pe cele individuale. Gândiți-vă la faptul că jucătorii folosiți mai puțin se mai pot și răzvrăti, pot fi superficiali în evoluții, dar în cazul lui Ruiz nu s-a pus această problemă.
Ruiz a adunat 35 de meciuri, a marcat 10 goluri și a oferit 3 assisturi în toate competițiile pentru CFR în cei 2 ani petrecuți la Cluj. La prima vedere, este puțin, dar cunoscând importanța fiecărui gol marcat și a fiecărei pase oferite, atunci chiar putem vorbi de un fotbalist demn de admirație. Să mai punctăm și faptul că trupa clujeană a obținut numai victorii cu Ruiz în calitate de marcator sau pasator decisiv. De jucători cu o astfel de mentalitate are nevoie fotbalul românesc. Jucători care ne învață că limitele sunt făcute pentru a fi depășite. Jucători care ne demonstrează de ce nu e bine să ne lăsăm conduși de prejudecăți în viață.
Dacă v-a plăcut materialul, nu ezitați să vă abonați la pagina de facebook Cluj Live, la canalul de youtube Cluj Live Sport și la canalul de rumble Cluj Live Sport pentru a fi la curent cu ultimele noutăți.


















