Răsună pe toate canalele mesajul „Uniți în Europa! Europa este Acasă!”. E o retorică pompoasă, repetată la unison de europarlamentarii PNL și PSD, în special în anii electorali.
Ei scriu pe Facebook texte cu încărcătură emoțională, invocând miliardele de euro venite de la Bruxelles, progresul comunităților și libertățile câștigate. Desigur, nimeni nu contestă beneficiile apartenenței la Uniunea Europeană. Dar discursul acesta, în esența lui, nu este despre unitate, ci despre avertisment. Sau, mai corect spus, despre șantaj politic mascat.
Pentru că, în spatele metaforelor despre „ogorul gândirii” și „secolele de iubire pentru înțelepciune”, se ascunde un mesaj clar: dacă nu votați partidele noastre, pierdeți banii europeni. Este o amenințare voalată. PPE (unde sunt PNL) și S&D (unde sunt PSD) conduc azi la Bruxelles. Dacă pierd puterea în țările lor, vor pierde influența și în Parlamentul European. Și atunci, spun ei cu subînțeles, adio fonduri pentru comunitățile voastre.
Este exact același mecanism pe care îl vedem și în România. Guvernul format din PSD și PNL distribuie resursele bugetare și fondurile de dezvoltare în funcție de culoarea politică a primarilor. Cei care nu fac parte din cercul puterii primesc firimituri, dacă primesc ceva. Criteriul este loialitatea politică, nu nevoia reală a comunităților. De ce ar fi altfel la Bruxelles?
Acest discurs despre „unitatea europeană” și „pământul făgăduinței” se transformă, în realitate, într-o armă electorală. Este folosit pentru a ține electoratul captiv și pentru a înfricoșa zonele înclinate spre suveranism sau alternative politice. Se transmite ideea că, odată cu o schimbare de paradigmă, vine și pedeapsa – iar comunitățile locale vor suferi.
Este Europa doar pentru cei „aliniați”? Mai suntem o uniune a valorilor și a coeziunii sau doar o rețea de influență și interese, în care fondurile sunt răsplata pentru obediență politică?
Până la urmă, nimeni nu cere abandonarea proiectului european. Dar ceea ce trebuie demascat este ipocrizia. Nu poți invoca idealuri precum demnitatea, libertatea sau gândirea liberă, cât timp le condiționezi de votul pentru partidul tău.
Europa unită, da. Dar nu în genunchi.
Un exemplu clar al modului în care Bruxelles-ul pedepsește suveranitatea îl reprezintă cazul Ungariei lui Viktor Orbán. Pentru că nu a acceptat toate ordinele venite de la Comisia Europeană, pentru că a avut curajul să spună nu în fața unor agende impuse, Ungaria a fost sancționată. I s-au suspendat fondurile europene, liderii săi au fost umiliți public, iar presa „corectă politic” a transformat Budapesta în simbolul răzvrătirii periculoase.
Și totuși, Orbán și guvernul său nu au cedat. Nu și-au predat țara. Nu au lăsat ca Bruxelles-ul să le dicteze politica de imigrație, educația copiilor, valorile sau modelul economic. Au apărat ce au considerat că este interesul național. Și tocmai pentru că și-au apărat suveranitatea, au fost transformați în „oaia neagră” a Europei. În realitate, au fost doar o voce care a spus clar: nu vrem să fim colonie, vrem să fim parteneri.
Să nu uităm că Uniunea Europeană s-a născut ca un proiect economic, al cooperării între state egale, nu ca un mecanism prin care o mână de funcționari nealeși, în frunte cu Ursula von der Leyen, să decidă în numele tuturor. Nu pentru asta am intrat în Uniune – ca un președinte al Comisiei să se împrumute în numele nostru, fără acordul direct al cetățenilor, iar apoi să plătim cu toții dobânzile unor ambiții care nu ne reprezintă.
Românii nu au votat pentru a deveni slujitorii nimănui. Vrem să fim parte din Europa, nu periferia ei obedientă. Vrem acces la fonduri, la oportunități, la piață liberă – dar nu cu prețul demnității. Și da, vrem și lideri care să aibă coloana vertebrală necesară să spună: până aici.
Europa viitorului va fi una a respectului reciproc sau nu va fi deloc. Fără suveranitate, fără voce proprie, fără curajul de a spune adevărul, devenim simple puncte pe o hartă controlată de interese externe. Iar asta nu este nici Europa noastră, nici România pe care o vrem pentru copiii noștri.
