Cluj Live Sport vă prezintă în acest final de săptămână unul dintre cele mai complexe interviuri realizate în 2023. Invitatul nostru a fost Dragoș Militaru, un antrenor care a fost aproape, la numai 33 de ani, să realizeze o promovare în Liga 1 cu Unirea Dej, în primăvara acestui an.
Pentru că este un dialog destul de detaliat, l-am împărțit în 15 capitole, cu câte o declarație sugestivă a lui Militaru. Tocmai pentru a putea fi mai ușor de lecturat materialul.
🗞️ Citește și Acestea
CAPITOLUL I. PEISAJUL TRIST DIN FOTBALUL GORJEAN: SOARTA ERA CLARĂ, LA PANDURII SE MERGEA SPRE DESFIINȚARE
Cluj Live Sport: Începem cu o întrebare bun simț. Ce mai faci?
Dragoș Militaru: Bine, sunt acasă, am fost plecat câteva zile, doar ce am ajuns acasă ieri (luni, 11 septembrie 2023; dialogul efectiv cu Dragoș Militaru a avut loc în ziua următoare, adică pe 12 septembrie 2023 – n. red.), mai stau până mâine și mai plec într-o expediție, ca să zic așa, pentru formarea mea profesională (la cursurile pentru obținerea licenței PRO – n. red.).
Cluj Live Sport: Acum unde ai domiciliul? În Târgu Jiu, orașul tău natal, sau la Cluj? Pentru că ai fost legat și de Cluj, până la urmă, de Dej mai exact.
Dragoș Militaru: Da, la Târgu Jiu stau.
Cluj Live Sport: Este un regret pentru tine unde a ajuns fotbalul local? Pentru că acolo a fost o echipă în Liga 1, cândva.
Dragoș Militaru: A fost echipa la care și eu am jucat, dacă pot să spun așa, de la 12 ani. Acum deja a trecut foarte mult timp de când echipa nu mai este (Pandurii Târgu Jiu – n. red.), sunt ani buni de când nu mai activează la nivelul Ligii 1, la Liga a 2-a a fost doar o chinuială 2 ani de zile, cât timp am prins și eu, când eram antrenor secund, din 2017 până în 2019, după aceea echipa s-a dus ușor-ușor. Ce a mai salvat-o a fost pandemia, nu s-a mai retrogradat și s-a întrerupt campionatul. Oricum, soarta era clară, pentru că se mergea spre desființare. Probabil va reapărea ceva, ca în orice alt oraș, cum a fost la Arad sau Corvinul.
Cluj Live Sport: Ironia sorții este că avem acum stadioane moderne, dar mai puține echipe stabile.
Dragoș Militaru: Sunt stadioane, dar și pe lângă acele stadioane nu prea sunt terenuri de antrenament. Asta văd eu din nou, ca o problemă de infrastructură. Sunt multe echipe care au stadion, dar nu știu dacă au un teren de antrenament destul de bun. La nivel de Liga 1 se fac eforturi, dar la nivel de Liga a 2-a sunt multe echipe (fără terenuri bune unde să se antreneze – n. red.), să nu vorbesc de mai jos.
Cluj Live Sport: Discutam la un moment dat cu un antrenor român stabilit în Belgia și chiar am urmărit niște videoclipuri. Este o țară mică, dar au multe terenuri, chiar de antrenament, de bună calitate, ceea ce este de apreciat.
Dragoș Militau: Da, cred că nu numai acolo. Cred că peste tot în afară se pune o bază pe infrastructură și pe creșterea unor noi generații. Până la urmă, trebuie să te uiți și la ce vine din spate, să poți să îi crești (pe tinerii jucători – n. red.) într-un fel corect, ca să spun așa, și dacă nu ai infrastructura ce înseamnă, în primul rând, terenul de antrenament, nu poți să dezvolți noi jucători sau pe cei care vin din spate. Așa văd eu lucrurile.
CAPITOLUL II. NECESITATEA UNOR BAZE SPORTIVE DE PREGĂTIRE MODERNE: POT APĂREA ANUMITE ACCIDENTĂRI
Cluj Live Sport: Mai ales la nivel de copii, în primii ani, probabil și părinții se gândesc în ce condiții se pregătesc copiii, și ei pot să fie mai rezervați și să nu îi lase la sport.
Dragoș Militaru: Da, dar pot apărea anumite accidentări la un moment dat sau tu, dacă faci în permanență (antrenamente – n. red.) numai pe terenuri sintetice sau pe terenuri foarte proaste și pline de denivelări, pline de gropi sau care nici nu au iarbă, lumea poate să spună, ”dar așa am crescut și noi acum 20-30 de ani”. Poate așa era peste tot acum 20-30-40 de ani. Dar acum, peste tot este într-un fel, numai la noi nu este așa. Adică, peste tot oamenii s-au dezvoltat și acum parcă nu mai luăm partea cealaltă. Uite, în toate țările din jur, condițiile și infrastructura pentru juniori este alta, pentru că se cere altfel de joc, acum este mult mai rapid, trebuie să gândești mai repede, să pasezi mai repede, mai clar, mai corect. Acum, dacă tu ai la dispoziție terenuri foarte proaste sau asta, referitor numai la terenuri, după aceea mai intervine și partea de antrenament. Terenurile pot să fie foarte bune, dar dacă ei (jucătorii – n. red.) nu sunt antrenați cum trebuie, din nou nu este bine.
Cluj Live Sport: Și este foarte importantă, până la urmă, răbdarea. Totul se clădește în timp, nu de pe o zi pe alta.
Dragoș Militaru: La noi nu mai vorbim de răbdare, nu mai există aici. În România, nu există și am văzut la un moment dat un raport sau o statistică în care suntem țara, alături de bulgari sau greci, sper să nu zic greșit, în care este cea mai mică răbdare la nivel de management și de antrenori din toată Europa. Se schimbă antrenorii și conducerile cluburilor la 3 luni, nu mai știu cât era media, ceva de genul.
Cluj Live Sport: La naționala Germaniei, selecționerul Hansi Flick, pentru niște amicale, a trebuit să plece. Fix nemții, despre care se spune că sunt cei mai serioși în materie de fotbal și alte domenii.
Dragoș Militaru: Probabil, la ei este de mai mult timp chestia asta cu ce voiau să facă acum. Mă gândesc la ce văd din exterior, nu era de 5 luni antrenorul naționalei și probabil nu vedeau ei (cei din Federația Germană – n. red.) o perspectivă foarte bună. Cred că era de mai mult de un an de zile.
Cluj Live Sport: Din 2021, de când a plecat Low. Nici nemții, la selecționata de seniori, nu stăteau mai bine de mulți ani.
Dragoș Militaru: Nu știu, parcă toată lumea a evoluat, adică toate țările au evoluat, parcă nu mai par surprize mari când vezi jucători din toate țările din Europa că joacă chiar și în cele mai mici țări sau care păreau neînsemnate, vezi că jucătorii lor de bază de la echipa națională joacă în campionate foarte bune. Automat, și nivelul echipei naționale este unul mai ridicat și nu te mai miră când vezi că Albania este pe primul loc în grupă cu Cehia, care are un meci în minus, când vezi Luxemburg, care este și ea acolo, Moldova, care se bate în aceeași grupă să prindă un loc (la Campionatul European din 2024 – n. red.), Ungaria, care deja este detașată în grupă, și altele.
CAPITOLUL III. DE CE NU PUTEM ȚINE PASUL CU ȚĂRILE VECINE: PENTRU MINE ESTE UN STUDIU DE CAZ. MĂ GÂNDESC ÎN FIECARE ZI
Cluj Live Sport: Dar și Kosovo, chiar dacă nu este bine poziționată în grupa noastră, în grupa României. Și ei au jucători interesanți, periculoși, acum ceva ani nu spuneau nimic, dar în prezent spun.
Dragoș Militaru: Ideea este că, parcă toate echipele produc ceva jucători. Toate echipele din jurul României produc jucători. Chiar dacă nu au rezultate foarte bune la echipa națională sau la echipele de club, cam toată lumea are echipe prin Conference League sau Europa League, numai noi nu prea mai avem, și pentru mine este un studiu de caz. Mă gândesc în fiecare zi cum fac alții de produc jucători și ajung la echipe foarte bune în Europa și noi nu putem. Unde este cauza, până la urmă?!
Cluj Live Sport: Sau Bulgaria, Ungaria. Ei, în anii recenți, au avut o echipă în grupele Champions League, noi de 10 ani nu am mai avut. Chiar 10 ani se împlinesc de când am avut ultima dată o echipă acolo.
Dragoș Militaru: Este și o echipă din Feroe care a ajuns anul acesta în Conference League în grupe.
Cluj Live Sport: Chiar glumeam în emisiunile trecute că altădată ne supăram când avem o echipă în grupele Champions League, că ne bate Bayern sau Real, echipe din acestea cu greutate, dar acum este mare lucru dacă avem o echipă în grupele Conference League. Asta spuneam la nivelul anului 2022. Acum nu mai avem nici măcar în Conference League. Aș mai puncta ceva: una este să te bată Bayern, alta este să te bată Jablonec, de exemplu.
Dragoș Militaru: Toată lumea a progresat, toată lumea are acces la informații, toată lumea are acces la metode noi de a ajuta jucătorii să se dezvolte și probabil din cauza asta, cumva, s-au egalizat foarte multe echipele și campionatele. Nu mai este chiar atât de mare diferența, dar nu știu dacă noi, participând la procesul acesta de dezvoltare, la fel cum o fac țările din jurul nostru sau din restul Europei, suntem pe aceeași pantă progresivă ascendentă ca și celelalte țări. Eu unul nu prea o simt. Poate la nivel de Liga 1, să spunem că sunt echipe care au putere financiară cât de cât și pot să se dezvolte, dar ce vine de jos (adică formațiile care promovează din liga secundă – n. red.), nu prea văd.
CAPITOLUL IV. EXPERIENȚA DE LA CHINDIA, UNA TRISTĂ, DAR VIAȚA MERGE ÎNAINTE: AM STABILIT NIȘTE LUCRURI CARE NU S-AU MAI MATERIALIZAT
Cluj Live Sport: Ai avut niște discuții concrete, oferte, după încheierea experienței de la Chindia? O experiență încheiată prematur, nedrept de repede, să zicem.
Dragoș Militaru: Au fost niște discuții, imediat, în ziua respectivă când am încheiat, dar nu am vrut să ne încurcăm reciproc, eu cu echipele cu care am discutat. Eu nu eram în momentul acela în starea mentală, pregătit să merg în fața unui nou grup de oameni, care așteaptă de la mine să îi fac să fie mai buni sau să vin cu ceva ok pentru ei. Nu puteam în acel moment. Probabil de asta am spus că am nevoie și eu de o săptămână, două, să fac așa o analiză la ce s-a întâmplat, la toată perioada și să mă reîncarc cu energie pozitivă pentru o nouă experiență, care clar și normal că îmi doresc să fie. Dar nici nu sunt genul care să mă arunc dintr-o parte în alta, pentru că trebuie să gândesc destul de bine la situația clubului cu care discut sau perspectiva clubului, că nu sunt genul de om care să merg doar ca să merg. Și acum, cu Chindia, am stat, am discutat, ne-am gândit, am pus pe hârtie, am stabilit niște lucruri care din păcate nu s-au mai materializat (Militaru a fost îndepărtat de la Chindia după doar trei meciuri, 1-1 cu CSA Steaua și 0-0 cu CSM Slatina în Liga a II-a, respectiv 5-0 cu Blejoi în turul 3 al Cupei României – n. red.).
Cluj Live Sport: Fără să mai insistăm mult pe capitolul ”Chindia”, îi vezi în stare să fie măcar în play-off-ul de promovare sau este mult spus?
Dragoș Militaru: Eu am crezut în totdeauna și asta le spuneam și lor, înainte să plec, și când am început campionatul, că echipa este una bună spre foarte bună, știind că mai urmează să vină încă ceva jucători peste nivelul Ligii a 2-a, pe care îi așteptam și cu care se discuta. Tot timpul le-am spus că echipa nu are cum să nu ajungă în play-off și au șanse foarte mari. Important este cât de repede se formează omogenitatea între ei, pentru că atunci când sunt 24 de jucători noi în lot, este important cât de repede ajung ei să se cunoască foarte bine și să se înțeleagă foarte bine, atât pe teren, cât și înafara terenului. Timpul de a omogeniza echipa și relațiile între ei nu prea poate fi comprimat. Oricât ai vrea, nu prea poți să îl comprimi, sunt niște pași pe care, normal și natural, ei trebuie să îi parcurgă împreună. Abia apoi se poate vorbi despre o altfel de relație între ei.
CAPITOLUL V. NIVELUL OPTIM AL PERFORMANȚEI SPORTIVE NU SE ATINGE IMEDIAT: NU POȚI ACCELERA ARTIFICIAL RELAȚIILE ÎNTRE JUCĂTORI. LA DEJ, ÎN 3 ANI ȘI JUMĂTATE, BĂIEȚII AU AJUNS SĂ SE CUNOASCĂ ATÂT DE BINE ÎNCÂT ȘTIAU CE LE PLACE UNUL ALTUIA SĂ MĂNÂNCE
Cluj Live Sport: Da, și apare cumva și acel instinct. Discutam la un moment dat cu un tenismen, cu Horia Tecău, și el zicea la fel, la jocul de dublu. Cumva, când ai instinctul format, și tu, și partenerul de joc, anticipezi, îți dai seama cam ce mișcare vrea să facă celălalt.
Dragoș Militaru: Corect. Asta necesită timp, oricât ai vrea tu să comprimi, timpul nu merge, pentru că nu te poți antrena de 10 ori pe zi. Tot o dată, de două ori te antrenezi, turneele tot o dată pe săptămână sunt și nu poți să faci (omogenizarea mai repede – n. red.), oricât ai vrea. Din turnee și antrenamente, asta raportat la tenis, cum este și la fotbal, din meciul care este la finalul săptămânii și antrenamentele din timpul săptămânii se creează relațiile dintre jucători. Mai repede nu se poate. Ziua are tot 24 de ore și antrenamentele tot același program îl au. Nu poți accelera așa artificial o relație între ei. Poate nu o să fie de durată. Mai bine una naturală și cu pași normali. Așa văd eu lucrurile, pentru că am trecut prin procesul acesta. De exemplu, am trecut la Dej în procesul acesta în 3 ani și jumătate, au ajuns băieții să se cunoască încât știau ce le place unul altuia să mănânce, dacă unul pune mai multă sare sau mai puțin piper.
Cluj Live Sport: Fac acum o paranteză legată de Tecău, îmi spunea că în America, în Statele Unite, sunt foarte foarte multe terenuri de sport și accesibile oricui. Fiecare poate exersa ce sport îi place și nu se știe niciodată. Unii ajung să exceleze în fotbalul pe care îl știm noi, alții în fotbalul american, în box, în orice, în hochei, în baschet, este ceva interesant până la urmă.
Dragoș Militaru: Culturile sunt diferite. La noi, oricum foarte puțină lume sau tot mai puțini copii, nu știu, vin spre sport, văd ce se întâmplă la juniori: sau vin plictisiți, sau este o lipsă clară de motivație. Părinții nu mai îndrumă atât de mult copiii înspre sport sau undeva la 12-13-14 ani renunță și se duc cu grupurile lor din școli spre alte căi, dar nu înspre sport. Probabil și condițiile, și nivelul (sunt de vină – n. red.). Oamenii trebuie să-i aducă pe copiii respectivi să facă ceva de plăcere. Nu este atât de mare capacitatea aceasta, pentru că am văzut mulți coipii care se plictisesc sau spun că nu le mai place cu antrenorul respectiv sau ”nu ne place acolo”, generațiile acestea sunt și un pic mai (diferite – n. red.), trebuie să te mulezi după ei altfel se plictisesc destul de repede, marea majoritate, nu le mai place, vor altceva, imediat fug de responsabilități și de un moment din acesta mai greu, când au un antrenament sau un meci, sau o perioadă mai nefastă. Sunt destul de mulți care cedează. Aici intervine și partea mentală, care la noi este destul de slab pregătită și sunt mulți care preferă să cedeze. Mai sunt și foarte mulți copii care ajung la 17-18 ani la nivel de seniori, asta am întâlnit și eu, adică m-am lovit de chestia asta. Sunt băieți care poate abia termină liceul, unii nici nu termină, unii îl termină și nu vor să urmeze studii superioare, iarăși și aceasta mi se pare o problemă pentru generația de copii care mai vine din spate.
CAPITOLUL VI. ȘCOALA ESTE ESENȚIALĂ PENTRU TOATĂ LUMEA: SUNT JUCĂTORI CARE, LA 18 ANI, NU REUȘESC CU FOTBALUL ȘI NU MAI ȘTIU CE SĂ FACĂ
Cluj Live Sport: Este importantă și școala, până la urmă nu toți vor reuși să aibă în continuare o carieră în fotbal după ce nu mai joacă. Nu toți pot să ajungă antrenori, manageri sau președinți într-o echipă, și de aceea este importantă școala. Să ai o meserie pentru a ști ce să faci ulterior.
Dragoș Militaru: Este și o educație pe care noi nu o avem din punctul acesta de vedere, nu am întâlnit-o la multe echipe, nici nu cred că sunt la multe echipe, poate sunt și nu le cunosc. Am înțeles că la Farul Constanța mai sunt anumite discuții de genul, dar sunt jucători care vin la 18 ani, și dacă nu reușesc cu fotbalul până la 19-20 de ani, ei nu mai știu ce să facă. Nimeni nu-i îndrumă sau nu i-a învățat nimeni că ”uite, ai făcut sport, nu trebuie (să crezi că – n. red.) la 20 de ani, dacă nu ai mai jucat fotbal, nu poți să ajungi la nivelul pe care ți-l dorești”. Nu este neapărat nevoie și nu trebuie să te oprești din a participa într-o echipă sportivă, să dau un exemplu. Poți să devii (altceva – n. red.), să faci o facultate și să devii kinetoterapeut. Poți să devii un manager în cadrul echipei. De ce nu? Dacă îți place să lucrezi cu jucătorii, poți să devii un antrenor la copii și juniori. Poți să pleci de la copii de 6-7-8 ani, eu știu, să urmezi o școală în domeniul acesta, adică sunt multe posibilități pe care le poți avea. Adică, nu știu cât de îndrumați sunt în direcția aceasta, foarte puțini dintre ei. Poți să devii preparator fizic, antrenor cu portarii, dacă îți place și ai fost portar. Sunt multe funcții în cadrul unui club.
Cluj Live Sport: Se mai discuta despre necesitatea psihologilor sportivi, adică cum să depășești, de exemplu, un eșec. Să te obișnuiești că se pot întâmpla și astfel de lucruri. Sau cum să fii mai moderat când te bucuri după un mare succes. Adică, să nu fii cu capul în nori.
Dragoș Militaru: Da, sunt multe cluburi care nu prea (se axează pe astfel de specialiști – n. red.), cel puțin din ce am auzit și am vorbit. Acel psiholog sportiv trebuie să fie cumva în permanență la echipă. Nu poate să vină acum 2 săptămâni și să nu mai vină jumătate de an. El trebuie să fie acolo, să facă un profil al jucătorilor, jucătorii să aibă încredere în el, să știe că ceea ce discută cu el nu ajunge (mai sus în cadrul echipei sau în exterior – n. red.), sau lucruri importante de-ale lor. Nu ajung să-l privească pe psiholog ca pe un spion, între ghilimele, care vrea doar să afle informații de la ei și să le transmită la conducere, dau un exemplu. Și asta necesită timp, ca jucătorii să aibă încredere în acea persoană și invers, să poți să-i cunoști pe jucători ca psiholog. Eu știu, de exemplu, că la Dej, și știu că Federația a făcut niște programe, și chiar băieții erau mulți dintre ei în niște programe gratuite și lucrau cu mental coach, aveau ceva ședințe pe o perioadă destul de lungă, 4-5 luni de zile, plus ceva cursuri de nutriție. La fel, deci au fost niște programe chiar foarte interesante și băieții tineri pe care îi aveam la Dej, mai mult de jumătate din ei, știu că erau înscriși și participau la programele acestea, care mi s-au părut interesante pentru ei, mai ales pentru că erau gratuite.
CAPITOLUL VII. 3 ANI ȘI JUMĂTATE DE VIS LA UNIREA DEJ, CARE SE PUTEAU ÎNCHEIA CU O PROMOVARE ÎN LIGA 1: AM MERS PE O OARECARE CONTINUITATE CU JUCĂTORII
Cluj Live Sport: Pentru că spuneai de Dej, cum te-au convins ei în 2020 să vii acolo și să îți asumi un proiect pe termen lung? Ai avut parte de răbdare acolo, ai stai mai bine de 3 ani.
Dragoș Militaru: Da, au fost 3 ani și jumătate. A trecut destul de mult timp de atunci, eu terminasem prima parte a sezonului la Oradea, cu Luceafărul Oradea, unde fusesem cu o echipă cu media de vârstă undeva la 18-19 ani. Terminasem pe locul 3 turul de campionat, în care fusesem în mare parte din tur pe primul loc și știam că o mare parte din jucătorii liberi vor merge înspre Liga a 2-a, spre cealaltă echipă a omului care ținea echipa și deja nu mai puteam să ne batem la primele locuri, și atunci eu am vrut să plec. Am zis că așa este mai bine, dacă vor rămâne numai juniori, pentru că obiectivul lor, cel de a promova copii, era deja atins și doreau să promoveze niște copii și mai mici. Atunci, am avut o discuție cu președintele de la Dej, Gabi Magdaș, o discuție purtată pe mai multe săptămâni. Până la urmă, am mers acolo, era o echipă de locul 11-12 în Liga a 3-a, la 2-3 puncte de retrogradarea în Liga a 4-a. Obiectivul era clar, rămânerea în Liga a 3-a, să ne salvăm și să rămânem în Liga a 3-a și cam de acolo a început. A venit și pandemia, în martie 2020, am stat 2-3 luni acasă, după care am reluat pregătirea. Cumva, noi nu am apucat să jucăm atunci decât un meci oficial, în martie, după care s-a încheiat totul și am luat-o de la început, cum ar veni, în vară. Cam așa a început toată chestia.
Cluj Live Sport: Pe lângă promovarea în Liga a 2-a și play-off-ul de promovare în Liga 1, practic te-ai luptat și pentru promovarea în Liga 1 în ultimul sezon. Ce alte îmbunătățiri ai observat tu de la an la an, stând atât de mult timp acolo?
Dragoș Militaru: La nivel de lot noi am mers, ca să îți dau un exemplu, și în ultimul sezon, în al treilea cum ar veni, chiar al patrulea, fiind 3 ani și jumătate, aveam în lotul de 22 de jucători 10 jucători cu care începusem cu 3 ani și jumătate în urmă. Ca și lot, noi tot timpul am mers pe o oarecare continuitate și am adus, cam de fiecare dată, jucători pe care puteam să îi aduc la nivelul salarial care era la Dej, printre cele mai mici, de fiecare dată era printre cele mai mici, chiar și în Liga a 3-a, nu erau salarii de primele 5-6 echipe, erau de ultimele locuri. Au fost jucători tineri, pe care eu credeam că îi putem avea pe o perioadă de cel puțin un an, 2 ani de zile, în care credeam că ei pot crește sau jucători pe care credeam că îi pot angrena acolo în echipă, să ne dea plusuri. Niciodată nu am adus jucători la număr, doar ca să fie, noi chiar am mers de multe ori cu, mai ales în Liga a 2-a, undeva la 16-17 jucători care jucau mai mereu și mai completam cu 3-4 jucători foarte tineri, ori de la juniori, ori care îi mai aveam dar nu puteau să intre în sezonul respectiv, așa sporadic. A fost o creștere a jucătorilor, drept dovadă, sunt jucători care au ajuns la Liga 1, 2 dintre ei chiar au fost cumva de la început, Angelo Cocean, care a ajuns la Voluntari. El a fost printre primele transferuri pe care le-am făcut când am mers la Dej, în 2020, în ianuarie, el când a venit avea undeva la 18-19 ani. Apoi Alex Pop, care, la fel, a stat 2 ani de zile cu noi și a ajuns la Liga 1, după o munca foarte bună pe care a făcut-o la Dej și confirmă și acum la Liga 1.
CAPITOLUL VIII. PROGRESUL INCREDIBIL AL UNOR FOȘTI ELEVI: DORIAN RĂILEAN, PÂNĂ SĂ VINĂ LA DEJ, NU AVEA NICIO SELECȚIE LA ECHIPELE NAȚIONALE, DAR ÎN URMA EVOLUȚIILOR SALE DE LA DEJ, ESTE TITULAR ÎN POARTA NAȚIONALEI MOLDOVEI
Cluj Live Sport: Alex Pop a ajuns la Oțelul, dacă nu greșesc. El este născut în Argentina.
Dragoș Militaru: Da, la Oțelul. El este stabilit la Cluj, stă cu părinții acolo, este doar născut în Argentina. Nu știu dacă a stat un an de zile sau doi acolo, lucrau părinții lui acolo sau ceva de genul. A făcut junioratul la ”U” Cluj și la Farul. El este al doilea jucător (de la Dej – n. red.) care a confirmat. Mai sunt 2 jucători sub vârsta lor, 2001 și 2002 născuți, care au făcut pasul spre Liga 1, pe care i-am avut 2 ani de zile și un an, Buta, un fundaș central sau mijlocaș central, poate juca pe mai multe poziții, a făcut pasul spre Universitatea Craiova în Liga 1 și Alex Militaru, care a făcut pasul spre Poli Iași în Liga 1, dar acum a mers împrumut la Chindia, adică eu l-am vrut la Chindia, să vină să joace un pic mai mult, pentru că altfel cred că rămânea la Poli Iași. Deci sunt 4 jucători care au făcut pasul spre echipe de Liga 1, 2 confirmă, joacă, unul probabil urmează și el să joace, Buta, și jucătorii under, aproape toți au fost selecționați la echipele naționale, plus Dorian Răilean în poartă, care până să vină la Dej, nu a avut nicio selecție la echipele naționale și în urma evoluțiilor sale de la Dej, de 2 ani încoace, este portarul titular al naționalei Moldovei.
Cluj Live Sport: Sunt niște împliniri pentru tine ceea ce s-a ales de acești jucători?
Dragoș Militaru: Acestea da, pentru că atâta timp cât munca ta este răsplătită, în primul rând cu rezultatele echipei, și în al doilea rând, cu rezultatele individuale ale jucătorilor, jucători care ajung la echipele naționale, jucători care fac pasul de la o echipă mică și în formare de la Liga a 3-a, ultimele locuri, și jucători ajunși spre Liga 1, confirmă, cum sunt Alex Pop și Angelo Cocean, și sper să confirme și el în aceeași măsură ca și Alex. Cu Dorian, care este titularul naționalei Moldovei și cu alți jucători care au mai ajuns la Liga 1. Maftei de la Dej la CSA Steaua, Gîț, pe care l-am avut aproape 2 ani de zile la Dej, și el a ajuns la Chindia Târgoviște, și el a făcut un pas înainte și mai sunt și alții care au mai avut discuții, dar încă mai aveau contract cu Unirea și au rămas acolo. Atâta timp cât mai bine de jumătate de echipă are discuții cu Liga 1, unii deja sunt acolo, unii sunt în continuare la echipa națională, eu zic că noi ca și club, tot ce înseamnă tot clubul, am făcut o treabă foarte bună. Acesta îl văd ca pe un plus în cei 3 ani și jumătate. Până la urmă, așa vezi dacă clubul respectiv, împreună cu staff-ul și toată lumea, a făcut o treabă bună. Prin rezultatele pe care le-ai avut și prin jucătorii pe care i-ai dat mai departe.
CAPITOLUL IX. FĂRĂ DISCIPLINĂ ȘI RESPECT NU SE POATE FACE TREABĂ: OAMENII AU ÎNȚELES CĂ SE FACE CEVA BUN LA DEJ
Cluj Live Sport: Se poate spune că respectul reciproc și disciplina au fost niște secrete ale succesului acolo la Dej?
Dragoș Militaru: Da, fiecare și-a văzut de treaba lui, pe partea de management, pe partea tehnică, am avut fiecare încredere în capacitatea fiecăruia de a-și face treaba foarte bine, au fost și rezultatele cumva din prima, pentru că în primul sezon de Liga a 3-a complet echipa a promovat. În al doilea sezon, am fost revelația campionatului, terminând pe locul 8, fiind la 5 puncte de play-off. Dacă aveam un început de sezon un pic mai ok, deoarece am început acel sezon puțin mai greu, poate ne băteam și noi până la ultima etapă pentru play-off și din sezonul al 3-lea am fost în play-off. Singura echipă care am fost în primele 6 tot sezonul cu un lot foarte tânăr, cu bugetul printre cele mai mici. Automat, dacă rezultatele au fost din prima, lucrurile au mers bine până la ultimul sezon. Oamenii au înțeles că se face ceva bun și au încercat să păstreze linia aceasta. Adică, nu a încercat să distrugă ceva ce noi facem sau să se pună bețe în roate sau mai știu eu ce, nu. Au fost, bineînțeles, și atâtea momente dificile de-a lungul celor 3 ani și jumătate, foarte multe, ca în viața oricărei echipe, dar împreună cu toată lumea, jucători, conducători, antrenori, oameni de pe lângă echipă, le-am depășit. Asta era de fapt un atu al nostru.
Cluj Live Sport: Îi vezi în stare, până la urmă, să-și atingă și acest vis, de a fi în Liga 1? În viitorul apropiat? Pe cei de la Dej?
Dragoș Militaru: Nu știu ce să spun, cred că asta a fost cea mai mare șansă din ultimii ani (în sezonul 2022/2023 – n. red.), pentru că și până acum 3 ani de zile, 2 ani și jumătate, echipa nu mai fusese în Liga a 2-a de 14 ani și nu știu, este destul de complicat. Ca să vrei să ajungi în Liga 1 trebuie să ai o oarecare continuitate, trebuie să dispui și de un buget un pic mai consistent, pentru că sunt anumite meciuri în care poate ai nevoie de 1-2-3 jucători care să fie un pic decisivi, în anumite situații.
Cluj Live Sport: Sau să fie jucători care sunt obișnuiți cu Liga 1, care să fi avut niște realizări pe acolo.
Dragoș Militaru: Poate și asta, dar îți trebuie și o altfel de infrastructură, trebuie să fii mult mai pregătit și, nu știu ce să zic, eu mi-aș dori, dar eu zic că este destul de greu în momentul acesta. Din vară s-a început un nou drum, pentru că jucătorii care au fost 3 ani de zile acolo, majoritatea, o parte dintre ei au plecat. S-a reîntinerit din nou echipa, nu că ar fi fost bătrână, era undeva media la 23 de ani și nu era foarte mare, era tot una dintre cele mai mici medii de vârstă, dar au venit din nou alți jucători tineri, care vor să confirme și cred că obiectivul pentru minim 2 sezoane de acum începând este să rămână în Liga a 2-a. Să consolideze din nou o echipă, să creeze un nou spirit sau să se continue așa, ar fi ideal să continue, să fie din nou la o unitate între echipă și oamenii din oraș, pentru că și suporterii au avut un rol foarte important în ascensiunea noastră, la un moment dat, pentru că la început nu erau atât de mulți, după care am terminat sezonul cu stadionul plin la aproape fiecare meci. Pentru că, bineînțeles, a fost play-off-ul și acolo lumea a vrut să vină, și chiar își doreau să vină să vadă echipa, nu știu dacă atât de mult pe adversari. Cred că în momentul acesta, pentru Unirea Dej acestea sunt obiectivele. Îți trebuie vreo câteva sezoane ca să fii pregătit pentru un pas spre înainte, din mai multe puncte de vedere.
CAPITOLUL X. DECIZIA DE A DEVENI ANTRENOR ÎNAINTE DE A ÎMPLINI 30 DE ANI: AVEAM FOARTE MULTE IDEI ȘI ÎMI TREBUIA DOAR UN LOC UNDE SĂ LE PUN ÎN PRACTICĂ. ACUM, TREBUIE SĂ-MI TERMIN CURSURILE PENTRU LICENȚA PRO
Cluj Live Sport: Cariera de antrenor ți-ai început-o foarte devreme. În ce context ai simțit că te atrage mai mult banca tehnică, să fii antrenor, decât terenul?
Dragoș Militaru: Mie mereu mi-a plăcut să pot să îi ajut pe alții și să pot să fiu genul de antrenor pe care mi l-aș fi dorit și atunci când jucam. Adică, eu am fost foarte apropiat de jucători, chiar dacă la un moment dat trebuia să ții și o anumită distanță, dar ei au înțeles genul acesta de apropiere, un om de încredere cu care ei pot vorbi, cu care se simt ei în siguranță la antrenament, îmi place să îi văd pe jucători în largul lor atunci când sunt la stadion și pe teren, și se simt bine, și fac ceea ce își doresc. Asta mi-am dorit eu la un moment dat, când aveam vreo 25-26 de ani și am decis că vreau să merg pe partea aceasta. Nu mă gândeam că o să întâmple până la urmă atât de repede. Aveam foarte multe idei, foarte multe gânduri, foarte multe forme de a încerca să faci o echipă sau echipe și aveam nevoie doar de un loc unde să le pun în practică. Toate au venit cumva natural și am parcurs și pașii care cred eu că au fost foarte buni pentru mine, adică antrenor secund 2 ani și jumătate, 3 ani aproape, în care am învățat foarte multe lucruri, ce să fac, ce să nu fac. Vedeam altfel situațiile, din punct de vedere al antrenorului secund, în care nu era decizia finală la mine și puteam să observ altfel niște gesturi sau situații. După care a venit Liga a 3-a, ca antrenor principal, după aceea promovare și toate celelalte. Acum, poate venea natural și pasul spre Liga 1, dar trebuie să-mi termin licența PRO, mai am un an de zile (de cursuri – n. red.) și apoi cu licența luată vor fi și mai multe oportunități.
Cluj Live Sport: Că tot vorbeai de Liga 1, la un moment dat s-a scris că ai fost dorit și de ”U” Cluj. Este adevărat ceva din asta? Chiar ai avut discuții cu ei?
Dragoș Militaru: Da, au fost discuții în vară, nu numai cu ei, au fost mai multe discuții. Poate într-un fel era normal să vină și niște discuții după sezoanele foarte bune la Dej, acum lumea poate întreba. Au fost și discuții, dar foarte multe chestii cu Liga 1 se opresc la criteriul de licență, pentru că fiind această barieră, ca să spun așa, în Liga 1, pentru că multă lume nu vrea să riște anumite amenzi pe care le poți primi. Tu, ca antrenor, nu te poți exprima atât de bine știind că toată lumea este cu ochii pe tine, pentru că tu nu ești în acte încă antrenor principal, deși situația mea este un pic diferită, pentru că, ca și antrenor cu licență A, poți să fii antrenor secund pe foaie și să dai indicații, pentru că sunt trei oameni care pot da indicații în timpul unui meci, scriși în regulament, antrenorul principal, antrenorul secund și directorul tehnic. Plus că eu, de 3-4 luni de zile, sunt cursant la licența PRO. Automat, cumva, este altfel decât cineva care nici nu ar parcurge licența, poate nu ar avea nici măcar licența A, ar avea cu totul altă licență și ar vrea să fie trecut pe foaie, atunci ar fi discuții. Dar cumva lucrurile se opresc la nivelul acesta, pentru că pot să apară altfel de discuții. Cluburile ar intra în lumina ziarelor sau a federației doar prin prisma deciziei acesteia și până la urma asta este. Mai este un an de zile și probabil toate se vor întâmpla așa cum trebuie.
CAPITOLUL XI. TOT MAI PUȚINĂ RĂBDARE CU ANTRENORII ÎN FOTBALUL MODERN: DACĂ ERA ALTCINEVA LA CITY ÎN LOCUL LUI GUARDIOLA, ERA DAT AFARĂ DUPĂ PRIMUL SEZON
Cluj Live Sport: În vin în minte acum doi antrenori străini care și-au început și ei carierele foarte devreme, de exemplu Andre Villas-Boas, în sezonul 2010-201. A luat Europa League cu FC Porto. Julian Nagelsmann, care a fost la Bayern, la fel, a luat un titlu de campion, dacă nu greșesc. Poți spune că sunt niște antrenori care te inspiră? Sau, dacă ai alți antrenori care te-au inspirat, te rog să-i numești.
Dragoș Militaru: Nu neapărat ei doi. Eu cred că, și de fiecare dată am spus-o, sunt foarte mulți antrenori foarte buni în lumea asta, care au idei foarte bune, dar la un moment dat depinzi foarte mult și de locul în care ești, echipa la care ești, obiectivele pe care le are echipa, liniștea pe care tu o ai, tipul de jucători pe care tu îi ai. Implicit calitatea jucătorilor pe care îi ai la dispoziție, pentru că poți să faci anumite lucruri, poți să ai anumite idei, dar depinde foarte mult și de ce ai la dispoziție. Depinde de timpul pe care îl ai la dispoziție, pentru că nu poți să faci de la început niște chestii fanteziste, când tu ai obiectiv, de exemplu, ai o echipă mai micuță și ai obiectiv să rămâi în ligă, unde trebuie să o faci destul de repede. Adică în jumătate de an sau 8 luni de zile, tu trebuie să faci lucrul acesta. Dacă, tu după aceea îți îndeplinești primele obiective și ușor-ușor începi să consolidezi ceea ce lucrezi și poți să-ți creionezi cumva lotul tău, atunci probabil și ideile pe care le ai ușor-ușor le poți pune în practică și cred că, de asta zic că sunt foarte mulți antrenori buni în lumea asta, dar care poate unii nu au timpul necesar, unii nu sunt în locul potrivit, la momentul potrivit. Toată lumea și-ar dori să antreneze cele mai bune echipe din lume, să antreneze în cele mai bune campionate din lume, pentru că eu cred că antrenori foarte buni sunt în toate campionatele, în special în campionatele foarte bine cotate din lumea aceasta: Germania, Anglia, Franța, Spania. Toți de acolo cred că sunt foarte buni și de la toți poți învăța ceva. După aceea, diferența o face și calitatea jucătorului pe care îl ai la dispoziție. Cum a zis și Guardiola, de fiecare dată el, poate fără Messi, nu știu ce era.
Cluj Live Sport: Pentru că vorbim și de Guardiola, și lui, la City, chiar dacă a avut toate condițiile, jucători de valoare, buget foarte mare, nu a reușit să câștige Liga Campionilor din prima. Cu toți banii pe care i-a avut și cu toți jucătorii, a avut nevoie de răbdare, și i s-a acordat.
Dragoș Militaru: Da, i-au trebuit vreo 6-7 ani. Întradevăr, nu aveai cum să nu îi dai timpul și răbdarea necesară, ținând cont că, bine, se poate întâmpla să aibă răbdare, dar modul în care echipa se exprima și direcția în care merge, vedeai că este direcția corectă, care până la urmă, probabil o să îți garanteze și câștigarea Ligii Campionilor. Dar, dacă ne raportăm la primul lui sezon în Anglia, după sezoane foarte bune la Bayern și la Barcelona, putem să spunem că dacă era altcineva în locul lui la momentul respectiv, exact cum a spus și el într-un interviu, era dat afară după primul sezon când a terminat pe locul 3. Și chiar este o parte în cartea lui în care zice că i-au trebuit undeva la 6 luni de zile să poată implementa foarte bine tranziția negativă, adică momentul când echipa pierde mingea și cum se reacționează. Deci, dacă la nivelul cel mai înalt, cu jucătorii foarte buni, printre cei mai buni din lume, îți trebuie undeva la 6 luni să implementezi un anumit principiu, dacă spui cuiva chestia asta în România, o să zică ”OK, bine, așa i-a trebuit lui, noi n-avem timp (să așteptăm – n. red.)”.
CAPITOLUL XII. E FIRESC SĂ NU AI MEREU UN RĂSPUNS LA ORICE ÎNTREBARE: DACĂ NU AR APĂREA CEVA NOU, N-AR MAI APĂREA ECHIPELE SURPRIZĂ. ESTE O ÎNVĂȚARE CONTINUĂ
Cluj Live Sport: Și tot el spunea că oricât de bun ai fi ca antrenor, trebuie să recunoști că sunt situații în care nu deții controlul absolut, când nu le știi pe toate. Este foarte important să recunoști că sunt situații în care pur și simplu nu știi, și trebuie să găsești soluții.
Dragoș Militaru: Bineînțeles. Tot timpul apare ceva nou. Dacă nu ar apărea ceva nou, parcă nu ar mai apărea alt tip de jucător, n-ar mai apărea echipe din acestea surpriză, tot timpul există anumite variabile și momente în joc pe care nu le poți controla, nu le poți preveni, nu le poți anticipa. Este o învățare continuă, cred că pentru toată lumea. Așa nu ne-am mai uita la niciun meci, am spune nu ne mai uităm, că este la fel, vreo 2-3 ani de acum încolo nu ne mai uităm la meciuri că știm ce se întâmplă.
Cluj Live Sport: Și Klopp la fel, mi se pare un model de antrenor. Și acolo, la Liverpool, a beneficiat de răbdare, pentru că nu au mers lucrurile mereu bine. Și faptul că el a transmis cumva respect.
Dragoș Militaru: Mie îmi plac tipul acesta de echipe care încă mai au răbdare cu antrenorii, adică să rămână pe o perioadă destul de lungă. Asta înseamnă că ei știu în ce direcție se îndreaptă, chiar dacă poate rezultatele nu sunt tot timpul la nivelul pe care ei îl așteaptă. Ei știu în ce direcție se îndreaptă și știu că e omul potrivit pe care l-au ales, este omul potrivit pentru a face lucrurile bine. Și deja dacă stai, la noi în România, mai mult de un an de zile este un miracol. Bine, parcă și afară ușor-ușor nu se mai stau câte 3-4-5 ani la câte o echipă, dar totuși, o răbdare trebuie să existe, pentru că oricine merge și face parte dintr-o echipă, nu neapărat de fotbal, dintr-o echipă de sportivi, că este fotbal, handbal, baschet, volei, știe în urma unui curs sau în urma unei școli pe care tu o faci, știe că nu poți implementa anumite idei într-o perioadă foarte scurtă și coeziunea dintre băieții aceia nu poate să fie la un nivel super ridicat în 2-3 luni de zile. Automat ai nevoie de un anumit timp în care tu să vezi anumite progrese, să vezi că se fac pași spre înainte, chiar dacă mai sunt și anumite minusuri, dar numai în timp poți să le rezolvi și eu cred că la noi în România, în momentul acesta, pe lângă Farul cu Hagi, care normal, că este echipa dânsului (fiind și acționar și antrenor, poate rămâne antrenor atâta timp cât își dorește – n. red.) și se vede clar că prin continuitatea pe care el a avut-o și pe care o are dă roade. Eu cred că ce s-a întâmplat la Dinamo, în ultimul an de zile, ar trebui să fie un exemplu, ca și management vorbesc, și păstrarea antrenorului. Pentru multe echipe. Cred că unul dintre cele mai bune cazuri este chiar și la Hermannstadt, unde este păstrat antrenorul (Marius Măldărășanu – n. red.). Face o treabă foarte bună, chiar foarte-foarte bună, mai ales după promovare, unde și acolo au fost momente grele, dar au avut încredere și este foarte bine. Dar la Dinamo, nu știu, cel puțin în ultimul an de zile, cred că dacă se păstra tradiționala gândire, în ghilimele, de la noi, trebuia să fie schimbat antrenorul de vreo 10 ori până acum. La evenimentele care s-au întâmplat, mai ales începutul de sezon, dar lumea a avut încredere în ideile lui Ovidiu (Burcă – n. red.) și foarte bine au făcut, pentru că și noi când am jucat cu Dejul și i-am bătut acolo, imediat după meci am zis că echipa lui Dinamo este o echipă foarte bună, au nevoie doar de timp și o să fie foarte buni. Drept dovadă, mă bucur că au ajuns în play-off, că au promovat, pentru că au dat un exemplu pentru toată lumea. Și acum, după ce a început Liga 1, n-au început-o bine, ca și rezultate, dar încrederea a rămas și până la urmă după aceea a venit și victoria, și punctele, și ușor-ușor s-au așezat un pic. Nu știu câtă lume le dădea șanse să promoveze la un moment dat. Acum eu cred că este un exemplu.
CAPITOLUL XIII. APROAPE UN AN LA CAMPIOANA LETONIEI, CU CARE A JUCAT ÎN PRELIMINARIILE LIGII CAMPIONILOR: A FOST CEVA DE NEUITAT. ECHIPA NU MAI EXISTĂ. DUPĂ VREUN AN DE ZILE S-A DESFIINȚAT
Cluj Live Sport: Ai jucat la campioana Letoniei acum mulți ani, ai avut un antrenor din Republica Moldova, Ivan Tabanov, ai jucat și în preliminariile Ligii Campionilor, cu o echipă suedeză, Elfsborg. Ce a însemnat acea experiență pentru tine? În ce măsură te-a ajutat pe tine pentru cariera ta?
Dragoș Militaru: Păi, pentru mine, în primul rând, a fost prima experiență la o echipă de Liga 1 (FC Daugava Riga – n. red.), în care să fiu implicat mai mult decât eram la Târgu Jiu, unde ca și jucător nu am apucat să debutez. Acolo, a fost o implicare totală, un sezon aproape întreg, m-am dus prin etapa a 4-5-a, nu mai știu, ceva de genul, se juca primăvară-toamnă (adică sezonul competițional începea în primăvară și se termina în toamnă – n. red.). Bineînțeles, prima experiență în Liga 1, prima experiență într-o competiție europeană, ceva de neuitat, clar că o să-ți rămână tot timpul în minte. Nu a fost cea mai fericită experiență în competițiile europene, dar pentru mine a rămas așa, ca o împlinire, un pic, pentru munca pe care am făcut-o până atunci, pentru că poate nu am fost un jucător care să pot mai mult de atât, poate acesta a fost maximul meu, dar știu că tot ce am făcut, am făcut pe munca mea și pe sacrificiile mele, ca să zic așa. M-am simțit foarte bine, mi-aș fi dorit să fie mai mult de atât, aveam doar 23 de ani atunci, când văd acum un jucător de 23 de ani, care debutează în cupele europene și în Liga 1, și într-un campionat din străinătate, la echipa campioană, i-aș da mari șanse să progreseze mai mult, dar așa a fost să fie. S-a terminat sezonul, echipa, după aceea, a avut ceva probleme, și patronul a avut ceva probleme. Noi a trebuit să plecăm, toți străinii. Echipa nici nu mai există, după vreun an de zile s-a desființat și m-am întors înapoi în România. Legăturile fiind pierdute, am stat acolo un an de zile, și legăturile au fost un pic pierdute aici, doar ce m-am întors la Târgu Jiu. Am avut o problemă cu cartea verde, a trebuit să stau vreo 4-5 luni de zile (pe tușă – n. red.), nu am avut drept de joc. A fost o poveste mai complicată un pic și apoi nu am mai avut eu o anumită motivație de a merge la un nivel mai jos, adică nu am mai vrut să merg nici măcar în Liga a 2-a, am zis că nu mai vreau să merg. Era un moment, în sezonul 2014-2015, în România, în care Liga a 2-a era cu multe echipe retrase. Se începea campionatul cu un număr de echipe, altele renunțau pe parcurs, foarte multe echipe nu-și plăteau jucătorii. Erau destul de multe, erau memorii (depuse de jucătorii neplătiți ce doreau să devină liberi de contract – n. red.) și nu am mai vrut să iau parte la asta. Nu mă simțeam mental pregătit. A fost bine, n-a fost bine, ușor-ușor, în 2015, atunci m-am apucat de cursurile de antrenori, după aceea de școala de antrenori, cu licența B și toate celelalte.
CAPITOLUL XIV. VISUL DE A ANTRENA ÎN STRĂINĂTATE: TOATE LUCRURILE CRED CĂ VOR VENI NATURAL
Cluj Live Sport: Este un vis pentru tine să antrenezi și în străinătate? Dacă tot ai lua contactul cu fotbalul de acolo, la un moment dat.
Dragoș Militaru: Îmi doresc foarte mult să reușesc și lucrul acesta. Când o să fie, deocamdată cred că, în primul rând, îmi doresc să iau licența PRO, pentru că fără ea nu pot antrena la nivelul cel mai ridicat din România și fără ea nici nu poți să mergi în altă țară, pentru că peste tot se cere licența PRO. Sunt pași normali pe care îi fac, am 33 de ani, mai este un an de zile cu această licență, până la finalul anului viitor, și vreau să mă bucur de fiecare moment din cadrul acestei licențe, momente de la următoarea echipă unde o să fiu, și să vedem, toate lucrurile cred că vor veni natural.
CAPITOLUL XV. CUM L-A INSPIRAT LEGENDARUL BASCHETBALIST KOBE BRYANT: CEI BUNI SUNT TOT TIMPUL URMĂRIȚI SAU URÂȚI, ÎNTRE GHILIMELE, DE CEILALȚI
Cluj Live Sport: Explică-mi un pic, ai un citat din Kobe Bryant pe Facebook. În ce măsură te-a impresionat acest mare baschetbalist? Din păcate nu mai este printre noi, de vreo 3 ani.
Dragoș Militaru: Este de mai demult. Cred că trăia când am avut acel citat, sincer cred că eram eu într-o perioadă în care m-am regăsit în acel citat, mi-a plăcut foarte mult. Nu pot să spun că sunt unul care l-am urmărit atât de mult pe Kobe Bryant, pur și simplu mi-a plăcut acel citat, mă regăseam atunci, poate și acum, în unele momente, pentru că eu cred că este foarte adevărat. Cei buni sunt tot timpul cumva urmăriți sau urâți, între ghilimele, de ceilalți și vorbiți. Asta nu cred că se va schimba niciodată. Trebuie să te obișnuiești cu chestia asta, dar nu am avut ceva special. Urmăresc multe (citate – n. red.), atât din baschet, din fotbal, care cred că, cumva, merg în aceeași direcție cu valorile mele sau cu gândurile mele. Și de asta nu pot să zic neapărat că am pe cineva favorit, pentru că fiecare are un lucru sau mai multe lucruri bune în ceea ce face. Poate este un antrenor judecat și hate-uit de foarte multă lume, dar părțile pozitive nu știu de ce nu sunt scoase în evidență. Eu pe acelea poate vreau să le văd și să le păstrez, pentru mine.
Cluj Live Sport: Dragoș, îți urez mult succes în continuare și să ajungi la o echipă unde să fii și apreciat, și să ai rezultatele dorite.
Material realizat de Alexandru Ienciu și Robert Popa
Foto sus: Facebook / AFC Chindia Oficial
Dacă v-a plăcut materialul, vă invităm să vă abonați la pagina de facebook Cluj Live, la canalul de youtube Cluj Live Sport și la canalul de rumble Cluj Live Sport pentru a găsi următoarele materiale publicate de noi.
