E 12 iulie astăzi, când redactez următorul reportaj. Vara încă ne mai rezervă multe săptămâni plăcute. De aceea, este cazul să ne mai facem și planuri de călătorie, mai lungi, pentru cei aflați în concediu sau care urmează să intre în concediu, sau mai scurte (pentru cei ce lucrează în această perioadă), la final de săptămână.
🗞️ Citește și Acestea
Propunerea mea pentru materialul de față este Vârful Postăvaru, cu o altitudine de 1.799 m. Se află la Poiana Brașov, iar priveliștea este mai mult decât încântătoare. Înainte de a intra în detalii, haideți să vedem cum ajungem acolo.
O opțiune foarte bună este trenul InterCity, care pleacă dimineața, la ora 8:10 și ajunge la Brașov în jur de 14:30. Prețul unui bilet este de 99 de lei, dar dacă e cumpărat pe internet, există o reducere de aproape 10 lei. Nu e obligatoriu să-l tipăriți, ci doar să aveți un dispozitiv funcțional prin care să se poată verifica biletul când vine controlorul, adică un smartphone, un laptop sau o tabletă.
Ideal ar fi să puteți ajunge pe vârf în aceeași zi, dar având în vedere că trenul va staționa în Brașov la 14:30, iar până la Poiană, drumul durează aproximativ 30 de minute (cu tot cu traseul de la gară și până în locația de unde se ia autobuzul spre Poiană), plus că programul telefericului se încheie la 15:50, atunci drumeția trebuie lăsată pentru a doua zi.
Un loc bun pentru cazare în Brașov sunt blocurile din apropierea centrului comercial Coresi. Mai exact, pe strada Ioan Popasu. Acolo se pot închiria apartamente în regim hotelier. Prețurile pentru o noapte nu sunt chiar mici, dar nici atât de mari. În jur de 200-250 de lei. Dacă ne gândim că la un hotel, în prezent, se plătește și 400 de lei, dacă nu mai mult pe noapte, atunci cu siguranță e de preferat prima variantă. Și pentru că vorbeam de centrul comercial, acolo este și un supermarket de unde se pot cumpăra alimente. Chiar și mâncare gătită. Între orele 20 și 21, prețul mâncării gătite se înjumătățește, cu condiția să mai și rămână mâncare până la ora respectivă.
Cum se ajunge în zona Coresi de la gară? Cu autobuzul 8. Are o frecvență destul de mare. Din 13 în 13 minute dimineața, iar după masă o dată la 10 minute. Sfatul meu, pentru a economisi bani, este să vă faceți un abonament pe toate liniile, nenominal, pe 3 zile. Costă 30 de lei și poți călători nelimitat în acest interval, cu orice autobuz din transportul public brașovean. Practic, la casa de bilete ți se dă un card ce trebuie validat în autobuz, o procedură pe care o întâlnim și la Cluj. Altfel, dacă stați multe zile și cumpărați bilete de fiecare dată, doar unul cu 2 călătorii costă 8 lei. În trei zile, ați ajunge să dați de două, chiar de trei ori mai mult decât suma plătită pe un abonament. Și nu are rost, deoarece, dacă ajungi la Brașov, ai multe locuri de vizitat numai în oraș, darămite în stațiunile învecinate, cum e Poiana Brașov.
Ca să revenim la tema principală, a doua zi trebuie să urcați în autobuzul 2 sau 2b din stația Coreși și să coborâți în Livada Poștei, deci chiar în ultima stație. Fac precizarea că doar 2b are o frecvență ceva mai mare, dar numai dimineața, între orele 6-10, respectiv după masă, de la ora 12 și până la ora 18, când circulă cam o dată la 20 de minute. În rest, vine cam o dată pe oră. Deci, să vă organizați programul cât mai bine, pentru a prinde autobuzul în intervalul dorit.
Din Livada Poștei, veți lua autobuzul 20, care circulă o dată la 20 de minute între orele 7 și 19, atât în timpul săptămânii, cât și în weekend (cu amendamentul că numarul curselor se poate suplimenta dacă numărul călătorilor e foarte mare). Un bilet de persoană e 5 lei, luat de la șofer, sau 4 lei, luat de la automat prin plata cu cardul. Vestea bună este că abonamentul de trei zile, pe toate liniile, despre care v-am vorbit mai sus, are acoperire și pe cursa spre Poiana Brașov. Am aflat chiar de la un controlor. Deci, cu 30 de lei ești foarte câștigat.
Aproximativ 20 de minute durează drumul până la Poiană, interval în care ai timp să admiri brazii și chiar o vedere panoramică, cu Brașovul.
Odată ajuns la Poiana, vei merge pe jos în jur de 10 minute până la teleferic, unde prețul unui tichet care include atât urcarea, cât și coborârea, este de 50 de lei pentru un adult. De obicei, vei sta puțin la coadă, pentru că interesul pentru această drumeție e destul de mare. Plus că, înainte de a urca în teleferic, trebuie să-ți validezi biletul. Angajații care se ocupă cu manevrarea telefericului te pot ajuta dacă nu te descurci. După ce toată lumea urcă, unul dintre angajați se va îmbarca și el, pentru a porni mașinăria. Nu înainte de a folosi de 4-5, uneori chiar de 7 ori soneria, pentru a vedea dacă mai trebuie să urce cineva. Apoi, după ultimul semnal, ușa se închide și urcarea durează cam 10 minute.
Până la destinație, priveliștea e superbă, vezi numai verdeață, o infinită verdeață, și un Brașov din ce în ce mai mic, mai îndepărtat.
Telefericul te lasă la Cabana Postăvaru, de unde vei merge pe o potecă până la locul unde te vei urca efectiv pe vârful Postăvaru. E foarte frumos drumul respectiv, pentru că pe o parte și pe alta vei găsi o mulțime de flori sălbatice, frumos colorate, ce merită admirate și fotografiate.
Ajungem la partea cu urcatul. Sfatul meu este să fiți foarte atenți, pentru că sunt niște scări din piatră, scări improvizate aș zice eu, și dacă nu aveți grijă, vă puteți răni grav. E de preferat să mergeți însoțiți. Pentru că, așa cum spune un proverb, „unde-s doi [sau unde-s mulți] puterea crește”. Fac un apel la persoanele abilitate ca pe viitor să construiască niște scări mai sigure spre vârf, pentru că și ei, dar și turiștii, vor avea de câștigat. Esențial, însă, este că oamenii vor fi în siguranță.
După ce ați ajuns cu bine pe vârf, bucurați-vă din plin de priveliște, de aerul curat de acolo, de foșnetul brazilor, de cântecele păsărilor, de bâzâitul albinuțelor (da, am văzut albine la 1.799 m), de sunetul trenului care se aude de la mare distanță, bucurați-vă efectiv. Revin la sfatul de a fi atenți. Nu ieșiți din perimetrul de siguranță, reprezentat de niște stâlpi care înconjoară vârful. Din păcate, în ziua de 6 iulie, când am urcat pe vârf, am observat un băiețel care a ieșit din perimetrul respectiv. Nu a pățit nimic, dar părinții acestuia ar trebui să dea dovadă de mai multă responsabilitate pe viitor. Nu păreau deloc îngrijorați la momentul respectiv de distracția periculoasă a fiului lor.
Aș mai spune că am văzut turiști din mai multe țări. Am auzit și engleză, și franceză, parcă și germană. Mai mult, un alt turist și-a adus pisica pe vârful muntelui. A mieunat, poate de bucurie, cine știe. Parea foarte încântată de această experiență. Acolo mai era și un câine. Cele două ființe s-au înțeles nesperat de bine. Ne dau o lecție nouă, oamenilor, și anume că ar trebui să fim mai toleranți, mai buni la suflet, să nu mai ținem atât de mult la orgolii. O lecție similară ne-a predat-o până și o buburuză, ce s-a așezat pe mâna mea. Am botezat-o Rocky, precum boxerul interpretat de Sylvester Stallone, în celebra peliculă cu același nume. Ca o paranteză, Stallone și-a serbat ziua chiar când mă aflam pe vârful Postăvaru. 77 de ani a împlinit cunoscutul actor american. Cum mai trece timpul. Ca să revin, am eliberat cu grijă acea buburuză, astfel încât să nu pățească nimic. Iată lecția buburuzei. Alegi să o strivești sau înveți să fii tolerant, să o admiri pentru faptul că a avut încredere în tine, că s-a asezat chiar pe mâna ta și ți-a prezentat mediul în care trăiește? Să alegem a doua variantă.
Este regretabil faptul că stâlpul unde este pus un indicator care arată altitudinea vârfului e plin de abțibilduri și etichete. Totuși, nu se face așa ceva într-un loc unde vii să te recreezi, să-ți purifici mintea chiar.
Tot pe vârf mai e un panou dedicat soldaților care au luptat pentru România în cel De-al Doilea Război Mondial. Pentru că este menționată marcarea a 50 de ani de la terminarea războiului, ceva ce sperăm să nu mai vedem nicăieri în lume (deși prezentul ne contrazice în anumite țări), tragem concluzia că panoul a fost instalat în 1995. Pentru că atunci se împlineau exact 50 de ani.
Ce mai este superb pe vârful Postăvaru? Vremea. Care se alternează. Când e soare, când mai prinzi câteva (sau mai multe) picături de ploaie.
Când m-am întors la Cabana Postăvaru, pentru a mă urca în teleferic, am văzut câțiva călători extrem de curajoși, deoarece au ales să coboare de acolo și până în Poiană cu bicicletele, pe un traseu destul de lung și riscant. Sper că au ajuns teferi la destinație.
În speranța că v-a plăcut reportajul de astăzi, eu vă transmit toate cele bune, iar în edițiile viitoare, rămâne să mai scot in evidență unele obiective turistice din Brașov, Poiana Brașov sau Sinaia. La revedere!
Foto și Video: Robert Popa
Dacă v-a plăcut materialul, nu ezitați să vă abonați la canalul de youtube Cluj Live TV și la pagina de facebook cu același nume. Vă așteptăm și pe www.clujlive.ro.
