Hagi a pompat toți bani familiei într-o afacere la care, cum spune el, se pricepe. Așa a pornit ideea academiei.
Hotelul Iaki din Mamaia a fost aproape să-l vândă, într-un moment în care criza de bani lovea puternic în academia pe care a gândit-o, inspirat de modele din afară.
A adunat o parte dintre cei mai tari puști din țară, i-a luat de lângă familii de mici cu promisiunea că scoate fotbaliști din ei. Le-a făcut școală, că nu mai merge în ziua de azi fără fotbaliști care să nu gândească, le-a oferit un pat și masă, cu gândul că într-o zi va reuși să își recupereze investiția. Niciodată, de la un club de juniori nu pot ajunge toți sus, e statistică. Doar cei ambițioși și muncitori progresează, restul rămân niște necunoscuți toată viața și izbesc cu talentul doar până la liga a treia, în cel mai fericit caz. Doar munca te trage în sus. Cine nu știe, pierde lupta. Iar Hagi le-a rostit copiilor aceste cuvine de la prima întâlnire.
🗞️ Citește și Acestea
Cine a înțeles și a ascultat vorbele lui Hagi a izbăvit. Cine nu, ori s-a retras din timp, ori a ajuns jucător mare la amatori. Prea puțin.
Totuși, Hagi spera să prindă peștele cel mare la transferuri, măcar cu un puști de-al său, dar până acum niciunul nu a plecat pe mai mult de 3 milioane de euro. Sunt bani și ăștia, dar puțini pentru investiția pe care Hagi a făcut-o în Academie.
Din acești bani, cu țârâita, Hagi a căutat să țină o echipă în liga întâi, iar succesul a venit la cele două titluri cucerite cu Viitorul și apoi cu Farul, brandul Dobrogei pe care Hagi a reușit într-un final să pună mâna.
Tot puțin, pentru că nici Viitorul și nici Farul n-au reușit să iasă în Europa, iar visul cel mare al lui Hagi a fost să joace în grupele cupelor europene. Nu i s-a împlinit până acum și au trecut 15 ani de când Academia a fost pusă pe picioare.
Cel mai aproape a fost în această vară, când Hagi a fost la un meci de grupe, dar Farul a clacat lamentabil la Helsinki într-un duel la îndemână. Sper să fi fost o lecție pentru Hagi, pentru ca Helsinki nu a avut jucători talentați ca Farul, dar a câștigat ca grup, prin organizare, determinare și gândire. Da, gândirea, scoala, înseamnă azi mult în fotbalul mare, foarte mult. Iar puștii de la noi nu înțeleg acest lucru și lasă școala deoparte, ca să se concentreze pe fotbal. Total greșit.
Iar Hagi, chiar dacă le-a adus profesori copiilor, chiar dacă îi pune în bancă zi de zi nu îi poate îndopa cu informație, dacă ei nu vor să o accepte, fiind cu gândul tot timpul la mingea de care se vor bucura după cursurile plictisitoare, că așa sunt pentru ei.
Hagi ar fi dat și mai tare de greu, dacă n-ar fi primit ajutor de la Becali, cel care a plătit milioane pe Coman, Tănase și Nedelcu. Nici măcar nu le-a recuperat până acum din revânzarea celor trei.
Sponsorii au sărit și ei cu banii, pentru că la mijloc e numele Hagi.
Rezultatul? Nu e nici bun, nici rau. Hagi nu e nici pe plus, nici pe minus. E pe acolo. Dar cu țârâita nu mai merge mult, are nevoie de un tun. Trebuie să găsească decarul ăla de care tot vorbește și să-l vândă măcar cu 10 milioane de euro. Abia atunci ar putea să spună că a dat lovitura și a recuperat din investiție.
Da, Hagi e bun când vine vorba de revigorat fotbaliști. Iar pentru că e Hagi o face și cu bani puțini, cu salarii mici, pentru că fotbaliștii au încredere că de la Hagi vor pleca la mai bine. Dar asta n-o să meargă la infinit, e o strategie pe termen scurt și foarte scurt.
În așteptarea tunului, Hagi numără mărunțișul din businessul pe care-l vedea grandios pe termen mediu. Numai că termenul ăsta stă să expire, iar Hagi trebuie să schimbe strategia din mers, pentru a avea succes.
Nu e suficient să dea jucători la naționale, ei trebuie să și joace pentru România, indiferent că e echipa mare sau de tineret sau de juniori. Acum, la naționala mare, Farul are doar doi oameni, Aioani și Băluță. Iar dintre cei trecuți pe la Hagi mai sunt Manea, Cicâldău, Răzvan Marin, Ianis Hagi sau Alibec. Puțini pentru Hagi, care își dorea acum câțiva ani ca de la Academia lui să vadă măcar 10 în lotul României.
Așadar, Academia Hagi nu e nici pe plus, dar nici pe minus. E cea mai mare din România, dar nu atât de mare pe cât și-ar fi dorit Hagi, pe cât a gândit Hagi atunci când a pus proiectul pe hârtie. Iar înfrângerea 0-4 cu Craiova lui Mititelu, venită imediat după eliminarea din Europa spune multe, multe despre mentalitatea rudimentară româneasca. Orgoliul nu bate fotbalul și asta e rău.
