Cum ar zice Neti Sandu, s-au aliniat planetele, nu glumă, pentru națională. Niciun Mercur retrograd, nicio „Lună Neagră”, nimic. Așa cum a fost și când s-au tras grupele de calificare, norocul a fost cu Iordănescu cel mic. Acum, el are șansa să facă România mare.
Din prima urnă, România a primit cadou Belgia, o echipă grea, dar cea mai accesibilă dintre toate. Am scăpat de balaurii Franța, Spania sau Germania, chiar și de Portugalia, în formă și cu bătrânelul Ronaldo la ultimul turneu final, probabil.
Din urna a treia am primit un adversar foarte bun, cu care o să o dăm parte în parte. Iar din ultima urnă va veni o echipă pe care o vom afla în martie. Pe Bosnia nu o văd să aibă vreo șansă, Ucraina e mare favorită și merita să fie de azi pe bilețelele de la Hamburg, vezi penalty-ul cu Italia nedat, Israel are șansa ei cu Islanda. Oricare ar fi, nu e vreo sperietoare.
🗞️ Citește și Acestea
Bine, au apărut glume multe, că era mai bun play-off-ul cu Luxemburg.
Până la urmă victoria cu Elveția s-a dovedit atât de bună, neprețuită, că ne-a ferit de o grupă a morții. Și atunci au apărut glume, că era mai bine în urna a patra. Culmea, le-au făcut unii care, chipurile, se pricep la fotbal și apar pe la televizor sub pseudonimul de analist.
Să îi mulțumim lui Snijder că ne-a trimis în Grupa E. Eee, el și-a făcut treaba. Ne-o facem și noi? O duc la capăt băieții lui Iordănescu – Stanciu, Ianis Hagi, Alibec și ceilalți?
Nimeni nu știe mai bine ca România să strice un lucru bine pornit. E parte din definiția poprului. Să dea Domnul să nu fie așa.
La tineret, în 2019, copiii ăștia ai României au fost magici: au bătut Anglia și Croația. Apoi au făcut egal cu Franța. Ce grupă! Cum ar fi sunat asta la europeanul mare? Grupa morții e puțin spus. Toate echipele astea au trăit semifinale, finale, în istoria cât se poate de recentă, de nici masca de pandemie n-a apucat să le ascundă. Atât de aproape au fost.
Să nu uităm că România mare a trecut o singură dată de grupe la euro, în 2000, când s-a duelat cu superputerile Germania, Anglia și Portugalia. Iar Germania și Anglia au fost trimise acasă.
O să aflăm abia la vară dacă a fost o tragere bună sau rea, să nu o judecăm la prima vedere, pentru că nu mai sunt echipe mici. Fotbalul s-a echilibrat, nu mai e diferența de pe vremea lui nea Viorel Moldovan, cel care țipa după repriza a doua proastă a naționalei cu Israel, din septembrie, să ne lăsăm de fotbal. Acum, ce-o mai zice?
E nevoie de atenție mare și de concentrare. Dacă ne luăm adversarii de sus s-ar putea să ne trezim jos, gâfâind ca domnița care s-a auzit în sala de la Hamburg în timpul tragerii la sorți. A râs toată sala. Hai, să râdem și noi la urmă, dar să râdem bine.
