DE ANDREI RǍDULESCU | OPINIE
Baiatul ăsta frezat și gelat din Carei, mândru nevoie mare, face praf meci după meci în liga întâi fără să fie tras la răspundere. E mare în grad la UEFA și nimeni nu se atinge de el.
Grecul care îi este șef, Vassaras, a făcut și el multe din astea. Și prin Grecia, dar și prin Europa. Posibil și probabil la cerere, cum se face.
🗞️ Citește și Acestea
Ce a făcut băiatul cu fluier la gât la meciul Sepsi – Craiova se cheamă măcel. Definiția măcelului e ușor de găsit în dex-ul online, la un simplu search pe google. E o acțiune sângeroasă, că așa a fost și cu Sepsi – le-a băgat cuțitul în inimă, îndreptată de obicei împotriva unei mulțimi fără apărare.
Aici, la „fără apărare” voiam să ajung.
Cum se poate apăra Sepsi de masacrul băiatului frumos frezat și gelat cu privirea de piatră? Păi, nicicum. Dacă îi face plângere la comisia de la federație se trezește numai cu Istvani pe cap. Dacă nu face și, probabil, nu va face, viața merge înainte, a fost doar un meci, s-au pierdut trei puncte.
Eu, dacă aș fi în locul lui Sepsi, nu i-aș face plângere la federație, dar aș merge la tribunalul civil, aș merge și la CEDO, numai să-mi dovedesc dreptatea în fața jafului comis cu sânge rece. Că jaf a fost.
Nu intru în detalii legate de faze, sunt disecate peste tot, sunt atât de clare, de evidente, că n-are niciun rost să vorbești de ele. Sunt gafe despre care nu ai cum să spui că nu au fost făcute voit, cu intenție. Chiar nu ai cum.
Nu e prima dată când băiatul ăsta cu fluier și cu suflet de piatră, dacă o avea vreun tip de suflet, face așa ceva. Am mai văzut meciuri cu direcție clară. Îmi vine în minte doar play-off-ul de Europa dintre Craiova lui Mititelu și CFR Cluj, când i-a tocat pe olteni, mai ceva ca un chef când taie ceapă mărunt. Cu diferența că șefului îi mai dă o lacrimă de la ceapă, băiatul frezat și gelat nu lasă nicio grimasă să se arate.
Nu m-ar mira ca Dioszegi să iasă acum la fel ca Becali și să pună tunurile pe fluierasul Istavn și familia lui, că s-au și înmulțit, nu era de-ajuns unul.
Becali l-a acuzat că e arbitrul de casă al CFR-ului și că are casă (apartament) la Cluj, luată pe bani de nimic prin prieteni ai lui Varga. Aici n-am nicio dovadă, nu mă bag.
Dioszegi sigur i-a umplut un frigider cu produse de patiserie, acum, după ce a fost jefuit la meciul cu Craiova. Sunt bani mulți în joc, în play-off, sunt locurile de Europa, care aduc euro la bugetul echipelor, nu poti să te joci cu banii oamenilor, doar pentru că ai un fluier în gură și dai din el fără să-i faci legătura cu creierul. Cam asta face feciorul Istvan, băiatul care aduce la seriozitate cu celebrul Vișinescu. Să nu cumva să scoți o vorbă în fața lui, că te-a ars.
N-ați văzut, jucătorii și antrenorii nu îndrăznesc să meargă să discute o fază. Nu îți permite. Istvan e genul care te ține minte, care nu uită și nu te iartă. Oricum, dacă mergi să vorbești cu el ai senzația că în față îți stă o stâncă, nicidecum un om, nicidecum un arbitru.
Îmi vine în minte carisma lui Pierluigi Colina, cel mai tare arbitru din lume. El îți explica cu zâmbetul pe buze de ce ți-a dat roșu, de ce a dat penalty, de ce a dat ce a dat. Moda asta ar trebui să fie dusă mai departe și de arbitrii de azi. Bine, e greu pentru băiatul frezat și gelat Istvan să înțeleagă ceva din tehnica lui Colina. N-are capacitatea.
Dar, așa cum e acest fluieraș de pe plaiurile Careiului, așa o să-l vedem, probabil, arbitrând pe la euro. Poate bine, că a arătat că poate, poate la comanda butoanelor care comandă milioanele din fotbal, că și asta poate. Nu e, însă, singurul care poate. Trendul e general-valabil, iar jucătorii încep să devină doar niște păpuși care joacă așa cum le cântă din fluier acești băieți aranjați pentru care un zâmbet costă măcar un milion de euro. Prea scump ca să-l ceri la o distracție, cum ar trebui să fie fotbalul, nicidecum o morișcă a nervilor.
