Vin alegerile la anul, iar politicienii au dat-o de gard cu încă o promisiune solemnă: Schengen. „Ce ne facem, ce ne facem!” se aude prin sediile partidelor, îmi imaginez. E doar un gând-fantasmă despre nimic și nimicuri. În fond, pe politicieni îi doar „în fond” dacă intrăm sau nu în Schengen. Se bat cu pumnul în piept pe la Comisia Europeană, dar dau din coate doar formal, ca o pasăre rănită la aripi. De ce? Pentru că lucrurile sunt mult mai ușor de controlat cu granițele închise. Vorba lui Vasilescu din „Las Fierbinți”, să trăiască și deputatul, și senatorul. Să aibă ce să împartă. Fară controale la graniță și banul de furat ar zburda spre vest, e mai puternic și mai elegant acolo, capătă altă valoare.
Europa nu vrea să ne taie elanul și aripile, cum o fac Austria și Olanda, sau ca să spun cum se cere, Țările de Jos. Prin vocile Spaniei, Suediei, în șoaptă și ale Germaniei, pe la Comisia Europeană se încearcă tot felul de tertipuri, ca să pară că suntem doriți.
Mie îmi pare doar o joacă slab gândită și prost poziționată, într-un context care nu prea lasă loc de interpretări.
Cei care ne conduc vor ca această aderare jucăușă să nu pară un eșec, mai ales pentru imaginea lor. Caută să iasă cu pieptul în față din această minciună, cum au făcut de 34 de ani, din alte și multe „păcăleli electorale”. Povestea asta cu Schengen e, însă, prea adâncă, deși nu trage pe nimeni în jos, doar pe AUR și pe guraliva Șoșoacă în sus. E un adevăr trist, compromis la prostia care domnește pe tărâmul politic românesc.
Graba cu care se vorbește despre un vot de aderare pentru România și Bulgaria, care teoretic nu e în plan la Comisia Europeană, pare o greșeală dintr-un manual de clasa a V-a. Faptul că România și Bulgaria sunt făcute ca un pachețel de școală, un sandwich balcanico-estic, dăunează la stomac și cere tratament suplimentar.
Această unire, alăturare, văzută, gândită și făcută pe genunchi la UE, pe care noi n-am avut-o cu bulgarii niciodată de-a lungul istoriei, e tot o greșeală de manual de clasa a V-a.
Dar nu asta e marea problemă, pentru că noi și Bulgaria suntem pe acolo, economic, la nivel de corupție, de mentalitate.
Minciuna Schengen va continua și la anul, putem sta liniștiți. Declarațiile așa-zișilor prieteni de prin Comisia Europeană vor fi la fel ede pozitive, pro-aderare, dar austriecii și olandezii se vor ține tare, pe poziții. O să vedeți.
Pe persoană fizică, durerea Schengen nu va fi trecută în buletinul de vot. N-a fost trecută în ultimii zece ani, de ce ar fi acum?
Noi românii suntem campioni la haz și atunci când dăm de un necaz. Ăsta e cel mai mic, doare cel mai puțin. Oricum, dacă rămânem noi cu noi, pare a fi mai bine pentru toată lumea. Altfel, o să fim judecați ca o nație neînțeleasă.
O să ne vedem de ale noastre, fără să fim prea tare deranjați. Credeți că dacă porțiele Schengen se deschid, vor trece românii cu 200 de kilometri pe oră prin vamă? Cozile sunt o stare pe care încă o prezentăm în pozele din trecutul de uitat, dar de neuitat până în ziua de azi. Ai naibii, câtă rezistență avem, câtă răbdare.
Oricum, ne-au făcut cei de la conducere să plecăm. O vom face și în continuare, cu sau fără Schengen. Noi tot ne vom mișca. Granițele sunt doar o delimitare, nu un gard în care să ne proptim.
Și nu, nu e un discurs manifest, e doar o realitate care să ne facă să ne întrebăm, vorba emisiunii de la Antena 1, suntem mai deștepti decât un copil de clasa a V-a? S-o arătăm la vot, asta e important. Atunci e momentul să arătăm ca un popor unit și să uităm de ura care se tot aprinde între noi, întreținută de sus, de tot felul de promisiuni abrupte, fără noimă, care ne lovesc la buzunar. E timpul să gândim cu capul, când punem o ștampilă. Poate acum, că tot avem vorba asta, în ultimul ceas.
O să trăim și fără Schengen, să conștientizăm că n-am fost și nu vom fi niciodată protejați de Europa. Istoria, aia de clasa a V-a, ne-o arată.


















