Ieri , slovacii l-au adus la conferința de presă pe bucătarul chef, care e cu echipa în Germania. Îl cheama Branislav Krizan, e vechi în branșa bucătarilor și e unul dintre cei mai cunoscuți din țara lui. Cu un aer relaxat și pe limba lui, pe care n-o cunosc, dar ajutat de traducerea de pe google, am aflat că slovacii mănâncă bine înaintea meciului cu România, că mâncarea e mai importantă decât am fi crezut, că ajută tonusul și dă forța necesară unui duel de calificare, cum e cel de mâine.
Din meniul pe care slovacii îl servesc în ziua meciului cu România lipsesc ardeiul, castraveții și perele. „Balonează” explică chef-ul slovac și le strică pofta de joacă cu balonul fotbaliștilor.
Naționala Slovaciei e una atletică, puternică, iar dieta jucătorilor e bazată pe carne slabă și multe legume. Evident, ele vin la pachet cu programul de sală, stabilit împreună de bucătar cu preparatorul fizic și cu selecționerul al cărui nume te duce cu gândul la pizza, Calzona.
Are și România chef-ul ei în delegația din Germania, pe Andrei Voica, cel care se ocupă de meniul fotbaliștilor de la Craiova. Am aflat de la jucători că e as în paella, mâncarea preferată a spaniolilor. Dar îi servește pe fotbaliștii României și cu paste delicioase, dar și cu mult orez, pui și pește. Legumele sunt și ele trecute la felul principal. Că Bancu a cerut mici, după victoria cu Ucraina, nu mai contează. La o masă e voie.
Nu putem spune că România nu a fost o națională atletică la acest euro, că nu a alergat, că nu a stat bine pe picioare. Din contră, a făcut un efort uriaș, iar mâncare a jucat rolul ei.
Cu calificarea în optimi pusă pe farfurie, România trebuie să mănânce fotbal pe pâine cu Slovacia, ca să lupte pentru primul loc în grupă. N-ar fi rău să-l prindă și pe al doilea, iar asta se va întâmpla în cazul unui egal. Ar evita greii de pe primele locuri din celelalte grupe, ca Anglia sau Franța. Sau, poate ne dorim Anglia? Să vedem dacă o mai batem ca pe vremea Generației de Aur. Englezii n-au dat pe spate pe nimeni în primele meciuri de la euro.
România are foame mare de victorii, mai ales că se califică rar la turnee finale, iar această națională vrea să profite și să guste din succes. Masa bogaților e gata să ne primească, dar e nevoie de un meniu complet pentru visul sferturi sau pentru semifinalele la care se gândesc, pentru care se luptă Stanciu, Man și ceilalți.
Fizic, România a arătat că duce, dar nu e tot timpul suficient. E nevoie de mai mult, iar asta am simțit cu Belgia. Cu Slovacia, România trebuie și o să arate mult mai bine. Tot timpul naționala a avut probleme în al doilea meci la un turneu final, vezi 1-4 cu Elveția la cel mai bun mondial, cel din 94, sau 0-1 cu Portugalia în 2000, când naționala a trecut singura dată de grupe la un euro.
Asta se va întâmpla și acum. Stanciu, Răzvan Marin și Drăguș au pus pe tavă o victorie strălucitoare în fața Ucrainei, năucită, amețită și mai apoi trezită la realitatea euro. Slovacii se pot califica și ei la înfrângere, de pe locul trei. S-o facă, nu ne-am supăra. Asta ar însemna un rezultat pozitiv al României.
Gustul fazelor eliminatorii se poate calcula și în stelele chefilor, cele Michelin. De la optimi în sus, fiecare preparat e mai apetisant, mai tentant. Doamne ajută să dăm de parfumul delicios al fazelor eliminatorii, cât mai mult, să simțim cât mai tare aroma meciurilor mari. Ăsta ar fi dramul de curaj pentru a aborda cu tupeu calificările pentru mondial, unde n-am mai ajuns din mileniul trecut. Să fie asta Generația de Suflet, dar și Generația acestui Mileniu.


















