Mutu lasă Rapidul cu o săptămână înaintea startului din Superligă pentru o aventură în Azerbaidjan. Sună puțin deplasat, dar și dacă oferta venea în prima etapa sau în cea de-a doua, Mutu tot ar fi plecat. Sunt bani frumosi și buni la mijloc pentru un antrenor ca Mutu, care la început de carieră caută să se calească și afară, cu gândul la Italia lui dragă. Mai e mult până departe. Neftci nu e vreu nume în fotbal, Rapid e un brand mai puternic pentru piața europeană, dar banii se învârt în alte locuri cu lopata, cazul Baku, oraș care a înflorit ca Dubaiul, care a primit meciuri la EURO 2020, chiar sferturi, nu optimi ca Bucureștiul, a organizat o finală Europa League în 2019 și în plus a fost gazda Eurovisionului. Mai punem aici și Jocurile Europene, pentru ca „euro-meniul” să fie complet. Ce să mai, Baku e oraș european. Și cu facultatea de geografie terminată, îl cauți puțin pe hartă, nu e chiar ușor de găsit.
Baku nu e un pol al fotbalului și nu e atractiv pentru numele mari, dar are bani. Mutu nu e un mare brand în lumea antrenorilor, de fapt nu are niciun nume, dar duce în spate un CV greu de fotbalist, când pe el sunt trecute nume ca Inter, Chelsea, Juventus, chiar și Fiorentina. Asta l-a făcut atractiv pentru Azerbaidjan, unde îi ia locul lui Reghecampf.
De ce Mutu, de ce Baku?
🗞️ Citește și Acestea
Mutu a ales Azerbaidjanul pentru bani, ia 60 de mii de euro pe lună. Nu e puțin. E de departe cel mai bun salariu al lui, ca antrenor, dar la fel de departe de salariile pe care le câștiga ca jucător.
În plus, a primit un bonus la fotbal, preliminariile Conference League cu Neftci. Pentru Mutu vor fi primele meciuri europene ca antrenor. Nu e ceva wow, dar cu Rapid mai avea de așteptat pentru Europa măcar un an.
Tot la Neftci, șefii companiei SOCAR (care dețin clubul) i-au promis lui Mutu și un buget consistent de transferuri, de peste 5 milioane de euro, pe care în România doar Gigi Becali și-l permite azi. Asta pentru că un jucător adus cu bani, chiar și cu 1-2 milioane, cere și un salariu greu de plătit în ziua de azi în fotbalul românesc.
Conform wikipedia compania de petrol și gaze SOCAR, care operează de ceva ani și în România, este pe locul 68 în lume și valorează 20 de miliarde de dolari. Este o companie de stat, care pompează bani și la fotbal. Nu aruncă cu ei, dar caută să ridice fotbalul din Azerbaidjan încet și sigur.
Sunt curios daca Petrom, parte a OMV, va da și bani la fotbal, atunci când va scoate miliardele din Marea Neagră. Tare curios.
Pentru Mutu, Azerbaidjan poate fi doar un miraj, dar cu banii a rezolvat problema. Pe un salariu la fel ca la Rapid sau cu 5000-10000 de euro mai mare, Mutu sigur nu ar fi plecat în Serie B, deși visul său e să antreneze în Italia.
O concluzie amară
Campionatul românesc s-a dus în jos rău, în ultimii 10 ani. Cel din Azerbaidjan a crescut și crește. Ei au bani de dat la fotbal, noi nu mai avem. Doar Gigi Becali, Hagi, Nelu Varga, Mititelu, Rotaru, Iftime, acum și Șucu. Cam atât. Restul cluburilor trăiesc prin „tertipuri” de sponzorizare de la primării, tot felul de SRL-uri inventate ca să poata vira bani legal spre echipele de fotbal. Nu e rău să mai vină și câte un ajutor de la stat spre sport, dar eu tot aștept ziua în care România va găsi un patron-manager, care să schimbe ceva în fotbalul românesc, să-l ducă la un alt nivel. Poate fi Șucu, poate. Deocamdată, patronul care a luat 200 de mii de euro ca să vândă brandul Mutu în Azerbaidjan, n-o arată.
