Fostul premier olandez Mark Rutte preia marți funcția de secretar general al NATO, însă puterea sa de a influența direcția Alianței este limitată, notează AFP. La NATO, „totul, şi într-adevăr absolut totul, de la cel mai banal lucru la cel mai strategic, este decis prin consens”, explică Ian Lesser de la German Marshall Fund, conform Agerpres.
Deși Rutte va prezida Consiliul Nord-Atlantic și va stabili agenda, el nu are control asupra deciziilor majore, precum intrarea în război sau utilizarea armelor nucleare, acestea fiind responsabilitatea statelor membre. Totuși, secretarul general nu este lipsit de influență. Ian Lesser amintește că Lord Robertson a jucat un rol crucial în declanșarea articolului 5 după atacurile din 11 septembrie 2001, singura dată când NATO a activat acest articol în sprijinul Statelor Unite.
Personalitatea lui Rutte este așteptată cu interes după mandatul de 10 ani al lui Jens Stoltenberg. „Când vin, secretarii generali tind să fie candidații continuității, dar după un timp câștigă încredere”, subliniază Jamie Shea, fost purtător de cuvânt NATO. Stoltenberg a dus Alianța către un sprijin puternic pentru Ucraina după invazia rusă din 2022, obținând angajamente financiare de cel puțin 40 de miliarde de euro anual.
În contextul geopolitic actual, continuitatea și unitatea rămân esențiale. „Menținerea aceleași direcții în politica externă și de securitate este foarte importantă”, afirmă un diplomat NATO. Rutte este așteptat să aducă un stil de conducere „puțin mai incluziv”, și să se concentreze pe coordonarea NATO-UE, în special pe fondul tensiunilor dintre Turcia și Grecia. De asemenea, abilitățile sale diplomatice ar putea fi cruciale în menținerea unității Alianței, mai ales în cazul unei posibile reveniri a lui Donald Trump la Casa Albă.
Jens Stoltenberg a rezumat cel mai bine provocările noului secretar general: „Cea mai importantă sarcină a sa va fi, desigur, să-i țină pe cei 32 de aliați împreună”.


















