Duelul FCSB-CFR Cluj, jucat în ziua de Paște, a oferit o ciocnire între pretendentele la titlu.
Și a avut de toate. Doar că a început după minutul 40. Adică, după golul întâmplător marcat de FCSB prin spiridușul Cisotti, care a apărut de nicăieri la centrarea lui Șut. A plecat de la un„out” și un „burn-out” pentru apărarea lui Petrescu, blocată într-un moment psihologic extrem, înainte de pauză.
„Măcar cu egal meritam să intrăm la vestiare” a spus Petrescu, furios că FCSB n-a contat până la gol, dar a lovit când CFR-ului îi era lumea mai dragă.
Fotbalul e imprevizibil, știe asta și Petrescu, iar golul care a dat curaj liderului României a mai adus încă două. Scenariul s-a repetat, apărarea lui Petrescu a adormit din nou la șutul minunat al lui Chiricheș, venit în urma unui corner. Nu vreau să îi iau din merite lui Chiricheș, a lovit mingea cum a făcut-o cu Ajax, acum mai bine de zece ani. Perfect, fără nicio șansă pentru Hindrich.
Golul lui Chiricheș a venit în repriza a doua, în care s-a jucat și fotbal. La pauză a început cu adevărat derby-ul de titlu al României.
La nici 20 de minute după pauză s-a făcut 3-2, pentru că FCSB a profitat de o gafă monumentală a clujenilor lui Petrescu. Din nou adormită, amețită, CFR a luat un gol care l-a făcut pe Dan Petrescu să își a câmpii. CFR parcă era un grătar de Paște, nu la meci. Iar Cisotti, din nou pe fază, a speculat momentul uluitor.
M-am uitat de mai multe ori la reluare, tot nu înțeleg cu poți face o prostie așa mare la 0-2. Practic, ai omorât meciul, l-ai făcut praf. Știm tot de la arhitectul revenirilor sau înfrângerilor spectaculoase, Dan Petrescu, că 2-0 e scor periculos. Bine, ar fi trebuit să fie pentru FCSB, a fost pentru CFR.
Abeid a făcut o gafă pe care n-o mai poate repara nici la Paștele Cailor. O vor ține minte fanii CFR, nu vor putea trece ușor peste ea.
Ultima jumătate de oră a fost a CFR-ului. Mihai Popescu a fost ca Târnovanu , a intervenit cu mâna pe linia porții. Kovacs a dat imediat henț și penalty, nici nu avea cum să dicteze altceva. Louis Munteanu era să-l rateze, dar a avut noroc că mingea respinsă de Târnovanu în bară a sărit tot la el. Bine, e și meritul lui Louis Munteanu că a urmărit-o.
Apoi CFR a mai avut câteva ocazii firave, chiar Abeid a încercat să-și spele păcatele, dar n-a reușit. Golul din minutul 97 al lui Louis Munteanu n-a mai schimbat mare lucru. Nici nu prea avea ce. Era deja depășit timpul arătat de la margine. Oricum, derby-ul s-a mai întins 10 minute la final și dacă mai ținea încă 10 avea și CFR șansa să egaleze.
Evident, s-au mai încins și spiritele pe final, Kovacs a mai împărțit câteva galbene și s-a terminat așa.
Nu e totul încheiat, însă, deși FCSB are 5 puncte peste CFR și așteaptă să vadă ce face Craiova lui Rădoi cu Dinamo.
CFR e cea mai mare sperietoare pentru FCSB, de ea se temea (sau încă se teme) patronul Becali, pentru că pragmatismul și apetitul ofensiv al echipei lui Petrescu din acest sezon e unul care produce frică.
Dar CFR a pierdut un atu important în bătălia pentru titlu, acea organizare defensiva impecabilă, pe care n-o mai vedem azi. CFR-ul doarme, FCSB câștigă. Are și campioana României atuurile ei. Are jucători de valoare, decisivi, chiar dacă are momente de joc haotice în care nu arată nimic.
Vedem ce va fi până la final. Mai sunt 15 puncte la bătaie, matematic se joacă. Teoretic, FCSB se mai poate încurca, dar nici CFR-ul nu arată atât de solidă. Craiova caută să profite. Știti, e vorba aia, când doi se ceartă, al treilea ia totul. Să vedem dacă așa va fi.
