Vorbele conducătorilor joacă un rol esențial, de când lumea și Pământul, dar azi ele sunt ca o exorcizare si duc la distrugeri iminente.
A trecut vremea pentru „tăcerea e de aur”, s-a ajuns la „țipă în gura mare, cât te țin plămânii”. Nici cu cocoașa sfârtecată de la atâtea plecăciuni nu mai merge, nimeni nu mai vrea să stea cu capul plecat, iar dacă o face, o face fără să o arate evident.
Cam așa arată un tablou al lumii de azi, în care sferele de influență încep să se dizolve, ba chiar să se reîmpartă.
Sosirea lui Trump la Casa Albă a tulburat și mai mult ambientul lumii, deși președintele american vorbește mereu de „pace”. E un cuvânt căruia îi adaugă de cele mai multe ori un sens retoric. Uneori nici nu își dă seam că o face.
Trump vorbește de pace în Ucraina, de oprirea focului pentru 30 de zile, zice că semnalele din Rusia sunt bune, dar în realitate nu se întâmplă nimic. Să ajungi să iei de bun ce spune Putin, care a mințit 11 ani în acest război, e o capcană în care se pică ușor. O naivitate.
Pe Trump nu-l interesează Rusia, nu-l interesează pacea din Ucraina, îl interesează doar miliardele pe care le poate scoate de pe urma acestui război. Bogățiile Ucrainei pot ajuta economic SUA, Trump știe asta, dar la fel de bine cunoaște asta și Putin, care nu se va da ușor la o parte.
E greu de crezut într-o prietenie Trump-Putin, iar dacă ea există cu adevărat și nu e doar de fațadă, atunci e bine. Cred că e doar o amiciție pe bază de interes. Tu iei asta, eu iau asta și ne doare undeva de restul. Atât de simplă e gândirea lui Trump. Dar știți cum e cu socoteala de acasă, care nu se prea potrivește.
Asul e în mâneca lui Putin, nu a lui Trump în această poveste a intereselor, iar liderul de la Moscova nu se va lăsă până nu va obține tot ce și-a propus. De la început, diferența e că Putin știe ce vrea, Trump a ales pe parcurs ce își dorește, a intrat târziu în această joacă și cu puterea mare a Americii vrea să tragă mult de partea lui. Nu înseamnă că e obligatoriu să reușească.
Trump are gura mare, vorbește mult, vrea să facă multe, începe ceva și nu termină nimic. Și-a asumat prea multe în campania, în care americanii l-au votat mai mult decât la prima descălecare la Washington. Nu va avea timp să le rezolve, pentru că se crede mai puternic decât este, în realitate. Asta e o greșeală care-l poate costa.
România este expusă, prinsă în acest câmp al războiului, pentru că are o graniță uriașă cu Ucraina, ai făcut un pas peste graniță, ești deja pe front. Nici nu realizăm, de fapt, cât de periculos e, deși am trăit asta și acum 30 de ani, cu Serbia.
Așadar, vorbele lui Trump mai degrabă agită contextul șubred, decât să impulsioneze pacea. Dar poate asta își dorește alesul americanilor, mai ales că Europa e departe. Din păcate pentru Trump, doar geografic. Economic, Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană au relații strânse, care nu pot fi lăsate de izbeliște peste noapte, indiferent de presiuni.
În acest peisaj, declarațiile prin care Trump vrea să -și arate puterea în fața Europei, par mai degrabă vorbe goale. O alinață cu UE ajuta SUA din punct de vedere economic, o alianță cu Rusia îi închide lui Trump robinetul la acordul cu Zelinski si la miliardele din Ucraina.
Joaca la două capete a lui Trump pare mai degrabă o ruletă rusească, decât o negustorie cinstită. Dar Trump nu-și dă seama azi cât de periculoasă e. Sau poate își dă, dar mirajul banilor îi acoperă fundamentul gândirii.
Cu siguranță, problema Ucrainei nu poate fi rezolvată peste noapte (apropo, Trump a zis că a mințit cu cele 24 de ore, din campanie) și nici într-o lună fără rachete. Pentru că rușii vor construi și mai multe, pentru următoarea lună. Ar fi doar un răgaz pentru ruși să se așeze mai bine, în această păcăleală de încheiere a luptelor.
Nu, pacea din Ucraina va veni când Putin va obține tot ce își dorește. Nu când pune Trumpcondiții pentru încetarea focului.
Trump se teme de Rusia, Putin nu-și face probleme mari cu americanii și vrea maxim din acest război. Dar se pune la masa negocierilor, pentru ca speră să obțină ce își dorește, cu costuri mai mici decât ale acestui război care se poate întinde pe mulți ani.
Această bătălie a intereselor e mai importantă pentru UE, care n-a căzut în capcana negocierilor cu Putin. UE e puternică și fără SUA. Normal, e mult mai puternică cu SUA. Dar joacă tare pentru că nu vrea o nouă împărțeală globală, în care Rusia să pună iar botul la borcanul cu miere.
