De-a lungul anilor am asistat la certuri ca la piață, scandaluri cu replici suburbane, iar azi, în 2024, am ajuns la mușcături a la Tyson și lovituri cu genunchiul, ca la luptele în cușcă. Da, vorbim despre Parlament, nicidecum de un loc de lupte organizat, unde astfel de lucururi sunt permise și legale.
Când spui Parlament, spui aleși ai oamenilor, care să conducă țara civilizat, educat, cu respect. Dar de unde? Pare mai degrabă un loc „underground” unde se petrec lucuriinexplicabile, ca în zona crepusculară. Cu fenomene demne de spatele blocului.
Scenele de box din Parlament ne arată încă o dată că România nu e altceva decât un sac de box al celor care o conduc. A aleșilor.
🗞️ Citește și Acestea
Acest incident dezgustător ne-a prezentat, de fapt, gunoiul pe care acești aleși îl ascund sub covorul roșu, pe care ei sunt primiți cu eleganța, ca niște oameni demni, distinși. In realitate, ei nu sunt decât niște oameni mici, împinși în acest mediu al needucaților din această țară. Cu diplome falsificate, inventate, acești aleși ajung să controleze legile statului și să manageriezeo țară în cel mai prost mod posibil. Pentru că atât îi duce capul. Puțin spre deloc.
Ne-am convins cu toții timp de peste 30 de ani că așa e. De pe holurile impunătorului Parlament, atunci când ajung să preia puterea, ei uită de un lucru esențial: de viața oamenilor, de cum trăiește acest popor pe care ei îl ghidează. Cu legile pe care le dau, cu puterea pe care o au și, din păcate, cu mintea pe care ne arată tot mai mult că nu o au.
Cu multă durere în spate, cu multă nepăsare, au senzația că ne păcălesc, își dau multe legi pentru ei, își votează pensii de lux, își croiesc un drum pentru ei și pentru familiile lor, fără să le pese de țară, de semenii lor. Mă rog, cei care le-au fost semeni, până atunci când au prins locul călduț, acel scaun din Parlament, vânat cu toate armele din dotare.
Nu am numit întâmplător Parlamentul – zonă crepusculară. Este acel perimetru al fenomenelor greu de explicat, care schimbă percepții, întunecă gânduri, șterge memorii precum hardurile stricate de pe care dispare tot. Pe scurt, acești aleși uită de unde au plecat și, mai rău de atât, uită pentru ce sunt acolo. O zonă asemănătoare din punct de vedere al interferențelor om-neom este și Guvernul. Alți oameni, aceeași poveste cu politicieni nepoliticoși, țopârlani de-a dreptul.
Scena de bătaie din Parlament, cu mușcături și nasuri sparte, e doar o imagine a rușinii într-un an electoral plin, cum nu a mai fost altul. E bine că a venit acum. Ne-am prins și mai bine cum sta treaba, nu că n-am fi știut.
Problema e că ne-am cam prins degeaba, pentru că la alegeri vom da peste aceeași ceată de emancipați ieftini în gândire, dar doldora în buzunare. O ștampilă trebuie să punem, suntem cetățeni, ne facem datoria. Dar, ca în fiecare an electoral, o punem ca să facem diferența între răul cel mic și răul cel mare. Noi ne facem treaba, ei nu prea o fac.
Poate o să vină și ziua în care vom alege între bun și foarte bun, dar n-o întrezăresc, nu e aproape. Nici nu sunt convins că o mai apuc.
Țara a evoluat, nu zic, în cei 34 de ani și jumătate, dar mai are multe, multe de îmbunătățit. În toate domeniile.
Poate dacă în 1992 lumea era cu o secundă mai deșteaptă, mai înțeleptă, înțelegea ce plus poate aduce Rațiu, altfel ar fi mers dezvoltarea țării, economia, privatizările, chiar și furtul ca-n codru. Poate. Numai că celebra pungă cu FSN a spălat multe creiere, exact ca în era apusă cu doar doi ani înainte. Bâtele minerilor de pe spatele studenților ar fi trebuit să schimbe percepția oamenilor despre conducerea țării. N-au făcut-o. Unii au râs, la fel cum s-au amuzat și de incidentul dintre cei doi parlamentari. Din păcate, așa am ajuns să tratăm politica, în râs. Totuși, ea dă tonul și mersul țării.
