Ţiriac este un manager viclean, joaca rolul ursului care nu se lasă niciodată păcălit niciodată de vulpe, este uns cu toate legile, a ajuns miliardar pe relaţiile şi mintea lui şi serveşte tare, cu forţă, în războiul de credibilitate al tenisului.
Cu scandalul Halep în minte şi chinul la care românca a fost supusă, cu hârtiile de dopaj ascunse ale lui Sinner în brațe şi cu multe alte probleme de care s-a lovit în cei peste 50 de ani petrecuţi în tenis, Ţiriac a abordat problema mare a dopingului cu o ieşire care a scandalizat, dar reală, palpabilă.
Tenisul şi-a pierdut de tot credibilitatea, iar Ţiriac îşi începe scrisoarea manifest aşa:
„În ziua în care WADA a acceptat prima aşa-numită excepţie „SUT” pentru ca un sportiv să ia substanţe de pe lista neagră, atunci trişatul a fost complet legalizat. Sistemul s-a prăbuşit”
🗞️ Citește și Acestea
Prin acest „SUT”, care este ca un certificat prin care arăţi că iei substanţe interzise pentru că ai o boală, că ai nevoie de ele, se fentează tot sistemul de doping. E bănuiala lui Ţiriac, întărită şi de alţii.
„Sunt sute în sportul meu, tenisul, care au până la 14 sau 15 excepţii şi încă nu au fost depistaţi pozitiv” mai explică Ţiriac în mesajul direct către Agenţia Mondială de Antidoping.
De câţiva ani, nu de acum, Ţiriac tot susţine că se întâmplă asta. A şi bătut apropouri evidente către Serena, care s-ar fi folosit de acest “SUT” , ca să rămână în topul tenisului, să poată lua, fără întrebări suplimentare.
A luat? Probabil că a luat, dar n-a avut nimeni curaj să întrebe dacă a luat. Serena e un nume prea mare în tenis, acest sport s-ar fi prăvălit la vale ca un bolovan. La un moment dat s-a vorbit despre Serena, că a apărut prin dosarele WADA. Au fost scoase la lumină din sertarele secrete, ceva dosare ascunse, prăfuite sau nu, dar lăsate de izbelişte în râpa timpului.
„Asta înseamnă să trişezi sportul, să te trişezi pe tine, să îi trişezi pe ceilalţi concurenţi şi să trişezi publicul”
Oricum, tenisul se rostogoleşte, iar dacă nu îi pune nimeni piedică în drumul pe care a luat-o la vale, nu se opreşte. Va pica într-un loc umbrit şi va fi dat dispărut. Pe veci.
E reversul acestor ascunzişuri bine gândite de WADA, care nu vrea să dărâme miturile, brandurile. Ele ţin sportul în viaţă.
Până şi Djokovic a ieşit şi s-a plâns, că favoriţii au alt tratament, iar jucătoare precum Halep sunt tăvălite în mizerie. A spus-o acum două zile, după ce a văzut ce scrie în procesele lui Swiatek şi Sinner.
A fost deranjat, evident.
Poate a fost şi el vreodată protejat, salvat de WADA, că e un brand uriaş. Sau poate nu, pentru că n-a avut de ce. Poate de asta şi-a permis să iasă cu o declaraţie acidă.
„Jocul este trucat, prieteni, şi este trucat până în măduva oaselor” e concluzia amară a lui Ţiriac.
Dar dacă tenisul îşi permite să atace un nume precum cel al Simonei Halep, să-l bage într-un scandal, pentru că nu este cel mai puternic brand din tenis, nu poate strica imaginea cu dopajul, cu Swiatek sau Sinner, primii în topul mondial.
Atunci, chiar s-ar fi ales praful.
Aşa, i-a ascuns şi a avut timp să se gândească cum să le spele imagine, cum să-i ierte şi cum să nu-i interzică la meciuri. Ce ar mai fi tenisul fără ei?
Eu mă întreb, ce ar fi tenisul fără dopaj? Sau ce ar fi tenisul, dacă dopingul ar fi lăsat la liber? Am mai spus asta şi nu mă tem. Cred că ar fi cel mai murdar sport frumos.
Iar toată lumea ar fi egală.
Altfel, pe la colţuri sau în laboratoare, diferenţele se vor face în continuare.
Ca sunt mulţi, mulţi bani la mijloc.
