Pe vremuri, la Procesul Etapei, Ţiţi Dumitriu s-a speriat de o farsă, în care Mircea Lucescu anunţa că o lasă pe Inter Milano şi se întoarce la Rapid. Atunci, Ţiţi, care era principal la Rapid a întrebat în mijlocul emisiunii -„Şi eu ce fac, Mirceo?!”. Peste ani, reacţia a rămas la fel de vie.
Iar acum, „naţionala”, poate chiar şeful ei – Burleanu, pune aceeaşi întrebare ca Ţiţi, „şi noi ce facem, Mirceo?!”.
La finalul meciului cu San Marino, Lucescu nu s-a ferit să spună că el poate pleca în orice moment. „Eu am venit doar ca să ajut” a mai completat selecţionerul României.
Sincer, eu nu cred în această ameninţare a lui Lucescu, oricât ar fi ea de reală. Îl ştim de multă vreme pe Nea Mircea, atunci când îl supără ceva are mereu o reacţie vehementă. Iar, de la o vârstă, supărările se declanşează mult mai uşor.
Mircea Lucescu bate în 80 de ani şi oricât ar fi de nervos, eu sunt convins că nu are niciun gând de plecare.
Dacă ar lăsa România, Lucescu ar spune adio fotbalului şi nu vrea asta.
Glumă, neglumă, Lucescu a recunoscut că va muri pe bancă, în iarbă.
Înainte de toate, însă, Lucescu vrea o calificare la mondial, ca antrenor. A ratat-o în 1986, nu vrea să o mai piardă şi acum. Iar dacă lucrurile n-au ieşit aşa cum şi-ar fi dorit cu Bosnia, ele pot fi remediate pe parcurs. Nu e nimic pierdut.
România nu are o grupa cu balauri, poate câştiga la Viena şi totul se poate răsturna în favoarea lui Lucescu, a naţionalei.
Evident, toată România aşteaptă asta, pentru că o calificare la mondial n-a mai venit de 27 de ani, din 1998. Dacă nici acum, atunci când. E totuşi un mondial cu 48 de echipe, iar Europa trimite 16 pe continentul american.
La mondial, Lucescu ar deveni şi cel mai în vârstă care stă pe bancă, la 80 de ani împliniţi. Mircea Lucescu îşi doreşte acest record, vrea să fie cu România peste Ocean. Apoi, probabil va lasă fotbalul. N-ar mai avea o altă motivaţie. Cu siguranţă, asta ar fi ultima.
Deja Lucescu a început să pregătească meciul din Austria, sunt convins. Nu am niciun dubiu. Pentru că vrea primul loc în această grupă pe care a început-o slab. Nu îşi doreşte barajul din martie de la anul, unde România e ca şi calificată, chiar dacă termină pe locul trei această grupă de calificare.
Practic, naţionala e la două meciuri de mondial.
Dar fiecare punct contează. Ca să fie cap de serie în baraj, să joace acasă, România are nevoie să termine pe doi calificările, cu cât mai multe puncte.
Se fac calcule la greu, iar Lucescu le face şi el.
România încă e la mâna ei în acest război lung şi rece, în care Generaţia de Suflet va avea de suferit. Va fi o Generaţie a Suferinţei, dar important e să iasă bine la final.
Lucescu se va zbate pentru România la mondial – e un vis pe care nu-l ascunde. Îşi doreşte. A fost cu naţionala la un euro, dar mondialul e altceva.
Noi, toţi românii, nu ne-am supăra să întrebăm după calificare „şi noi ce facem, Mirceo, la mondial?!”
