Dică și Șumudică au fost atât de aproape să bată palma în liga întâi, dar patronii i-au lăsat cu ochii în contracte.
Sumele cerute de ambii pentru secunzi, considerate prea mari de Mititelu și Iftime, dar și anumite clauze au făcut ca totul să pice în ultima clipă.
Să îi luăm pe fiecare în parte. Șumudică, pe lângă salariile cerute pentru staff s-a certat la cuțite cu Mititelu pentru câteva puncte din contract.
🗞️ Citește și Acestea
Clauza de reziliere pusă de Sumudică, de 300 de mii de euro, i-a scos din minți pe patronii șefi tată și fiu de la FC U Craiova: „Prea mare, nu putem să o plătim”. „Pai, voi vă gândiți că o să mă dați afară sau că mă țineți” a răbufnit Șumudică. Aici antrenorul are dreptate.
Mititelu nu e genul de patron care să meargă pe mâna unui antrenor, oricât de ascultător ar fi el. Nicolo Napoli, cu nouă descălecări la Craiova, mai scurte sau mai lungi, pare ca un copil al familiei, care se mai ceartă cu tatăl, apoi se mai împacă și mai primește niște mărunțiș, că are tată cu bani. Nu e exclus să-l vedem a zecea oară la Craiova, în condițiile date, dar asta e altă poveste.
La Șumudică, Mititelu n-a acceptat să plătească un preparator fizic cu 4000 de euro, în condițiile în care Neubert, spre exemplu, primește la FCSB cât un antrenor de top din România, 10 mii de euro.
De asemenea, Șumudică nu s-a înțeles cu Mititelu nici la prima de instalare, mică, de vreo 30 de mii de euro, pe care a cerut-o în trei zile, dar pe care patronul Mititelu a acceptat să o plătească în două tranșe, a doua abia în ianuarie. Asta se cheamă zgârcenie românească. Și nu, nu îi iau apărarea lui Șumudică, dar cererile lui mi se par decente pentru un antrenor care a scăzut pretențiile arăbești și turcești la sfert, ca să revină în liga întâi.
Mititelu l-a numit pe Șumudică vânător de oferte. Aici, nu pot să îi dau dreptate patronului Craiovei. Da, poate sunt sume cele cerute de Șumudică pentru liga întâi, dar nu mi se par în niciun fel exagerate. Poate că de la aceste sume a picat și mutarea lui Șumudică la U Cluj, iar asta arată și mai tare că avem un fotbal sărac.
Până la urmă, Șumudică a ținut la brandul pe care și l-a făcut în fotbal, a fost campion al României și nu cum spune Mititelu că Alibec și Budescu i-au adus titlul la Astra. Nici vorbă. El a știut să îi pună în teren, să îi gâdile și să îi facă să joace e cei doi fotbaliști despre care știe toată lumea cât de capricioși sunt. Dar și talentați.
Dacă la Șumudică a ieșit circ, la Dică a fost pace după războiul din contract. Iftime a spus nu, speriat de salariile cerute de Dică pentru tot staff-ul și mutarea la Botoșani a picat.
Dică, demis rapid de Mititelu, deși echipa începuse să miște, a rămas pe tușă, pentru că Botoșaniul s-a mișcat la fel de repede și l-a pus antrenor pe Dan Alexa. Antrenorul n-a mai simțit de patru ani mirosul ligii întâi. Ultima oară a fost la Astra, în 2019, la celebra palmă primită de la Ana Maria Prodan, pe culoar, la vestiare.
Ca o concluzie, e greu cu orgoliul românesc. Iată, cât de ușor pică un contract aproape semnat, de la câteva clauze neînsemnate. Asta arată încă o dată sărăcia în care se scaldă fotbalul nostru lipsit de manageri competenți, care să producă milioane. Totul e pe ceartă, circ, o „învârteală”, cum se spune în vestiar. Nimic nu e făcut cu inteligență.
Și dacă nu am avea modele, aș zice. Dar în țările nordice se plătesc salarii ca în România, dar se construiește cu cap și rezultatele, ptofitul, apare repede. De ce nu îi copiem. De ai naibii ce suntem noi românii, mereu mai deștepți ca toți.
