Are 12 ani la CFR Cluj, aproape 400 de meciuri și parcă e la a doua tinerețe, la 36 de ani. În restanța cu Sepsi, 3-0 pentru CFR, Camora a fost căpitanul, motorul și marcatorul. Le-a făcut pe toate, iar la final antrenorul Mandorlini și-a scos pălăria în fața lui.
E foarte posibil să-l vedem pe Camora din nou la națională, la dubla de peste o săptămână cu Belarus și Andora, dar selecționerul va avea o alegere grea de făcut, pentru că pe stânga mai sunt Bancu și fostul jucător al lui Sepsi, Andres Dumitrescu, care a reușit un meci foarte bun în Europa pentru noua echipă Slavia Praga, în victoria 6-0 cu Sheriff Tiraspol.
Camora a găsit vinclul cu șutul perfect și e în căutarea unui turneu final. N-a ajuns niciodată la unul. Portughezii nu l-au băgat în seamă, românii nu s-au calificat. Acum e ultimul tren în care SuperMario de la Cluj poate să urce. Să-l ajute și naționala cu calificarea.
La CFR, Camora e un simbol, un lider, un căpitan adevărat. Monument de sinceritate cu mult spirit de luptă. Vârsta nu și-o arată, iar pentru nivelul ligii întâi e un jucător foarte bun. Vorbesc strict despre capacitatea de efort. Altfel, el va rămâne o emblemă la marele șir de titluri ale CFR-ului, iar cu o diplomă de antrenor bine pusă la punct poate deveni și un „Ferguson” pe banca Clujului. Dacă nu vrea, are pregătit un costum de oficial să pozeze la lojă și să muncească din spatele echipei.
CFR Cluj, cu Camora lider de vestiar, atacă un nou titlu în România, iar cei care o văd pe FCSB deja campioană sunt invitați să privească la jocul clujenilor, de când e Mandorlini pe bancă. Unul bine gândit, bine lucrat, în viteză, mult peste ce a arătat CFR când a luat titluri cu mister „1-0”, Dan Petrescu.
Eu cred că CFR Cluj, cu o echipă nouă, cu o apărare nouă în centru, cu un portar nou, cu un atac nou și cu un mijloc inventat în această vara e o candidată serioasă la campionat, dacă nu chiar favorită, peste lotul „umflat” de Becali la FCSB, unde fără motoarele Olaru, Coman și Șut, rar iese altcineva în față.
CFR joacă așa cum trebuie să o facă orice echipă, cu altruism, fără momente egoiste, de crescut cota, cum se întâmplă la mai toate echipele din liga întâi, unde jucătorii de când intră și până când ies se gândesc numai la jocul lor, ca să prindă un transfer pe un salariu mare la arabi.
Asta e o explicație simplă pentru modul în care „bătrâneii” ligii întâi, veteranii, ies mereu în evidență, sunt mai buni ca tinerii. Ei nu își pun în cap presiunea unui transfer în afară, pentru că știu că nu îi mai ia nimeni, la vârsta lor. Vezi meciul lui U Cluj cu FCSB, cu Nistor de 35 de ani și Mitrea de 36 în prim plan.
La fel și Camora, care la 36 joacă impecabil și mai dă și goluri.
Antrenorii ar trebui să își pună câteva semne de întrebare sau să deschidă cea mai simplă carte de psihologie, ca să priceapă ce se întâmplă de fapt în spatele acestui fenomen, în care fotbaliștii tineri apar, dispar, iar apar și iar dispar. Da, banii nu aduc fericirea, dar vedem că uneori strivesc și gândirea, iar amețeala salariilor mari se lasă de multe ori cu câte un „leșin”, ca să nu le spun „leșinați”.