Ce rău am ajuns, ce jos! Avem un campionat slab, fără viitor, fără strălucire, lipsit de substanță. Europa e doar un miraj deșertic, nisip în ochii învinețiți de atâtea suferințe.
Am rămas goi în Europa. Am mers dezbrăcați în nordul rece, la pielea goală, ne-au tremurat chiloții și, în fundul gol, am fugit repejor spre casă la fotbalul nostru plictisitor, fără vlagă.
FCSB a clacat în Danemarca, Farul în Finlanda, Sepsi în Norvegia. Totuși, Sepsi de la care așteptam cel mai puțin ne-a oferit cel mai mult. A luptat, s-a zbătut cu nume grele pentru ea, chiar și în Norvegia a fost aproape să reușească mai mult, cu Bodo Glimt, o echipă top, obișnuită cu meciuri mari. A ajuns în prelungiri și dacă rezista până la penalty-uri poate vedeam un Niczuly erou. N-a fost să fie!
🗞️ Citește și Acestea
CFR Cluj a părăsit prima Europa, dar are o scuză, a dat peste Adana Demirspor, echipă cu investiții de milioane.
Ce ne-a mai rămas?
Naționala, care să spele rușinea cu o calificare la euro, la care visăm de ani buni.
Auzim de la șeful federației că suntem pe drumul cel bun, că investim jumătate de milion la Cupa Satelor, că fotbalul juvenil e în creștere, că numărul copiilor care vin să bată mingea e într-o continuă creștere, că suntem bine.
De la LPF se trâmbițează statistici răsunătoare, se strigă în goarnă milioane din drepturi, ca la nuntă, se cântă pentru fotbal, cum că ajutorul pentru cluburi e unul major, că sunt bani mulți pentru dezvoltare. Pe naiba!
Hai, să nu mai ascundem mizeria sub preș și să plecăm călare pe mătură. Nici Harry Potter nu poate face o magie salvatoare.
Ca să nu mai vedem, să nu mai trăim rușini ca în seara asta, ca în vara asta, avem nevoie de strategie. Una curata, simplă, altfel vom continua să ne mințim că ce facem e bine.
Televiziunile plătesc 100 de mii de euro pe un meci de liga întâi, cât nu face niciodată, cluburile cer mai mult, dar se joacă de-a fotbalul. Ele ce dau la schimb, ce oferă?
Meciuri încâlcite, fotbal sărac, puțin, spectacol zero în marea majoritate a jocurilor.
Așa nu mai merge. Europa evoluează, noi nici măcar nu rămânem pe loc, ne ducem într-o prăpastie fără fund.
Mentalitatea ne trage rău în jos, ne place să ne credem mai buni decât alții tot timpul, în loc să furăm de la ei lucururi bune, care să ne ajute să ne dezvoltăm. Zău, nu e o rușine! Nouă ne place să ne dăm cocoși, să zicem mereu ce fotbal avem, dar când ieșim în Europa primim șutul în fund.
Ne rugăm de bile la tragere să ne aducă adversari slabi, dar dacă într-o zi o să ne trezim că noi suntem cei mai buni rivali pentru ei. De fapt, s-a și întâmplat, când danezii de la Nordsjelland au dat petrecere, când au auzit că joacă cu FCSB.
Asta e partea tristă, realitatea crudă, puteți să îi spuneți cum vreți. Mai important e să ne dăm seama de ea. Să lăsăm capul în jos, să lăsăm orgoliul și să ne inspirăm de la cei care ne-au arătat că sunt mai buni. Mă repet, nu e o rușine.
Altfel, rămânem în nămolul nostru până pa genunchi, ascultând imnul Champions League pe stadioanele altora. La noi se vor auzi doar greierii. Cri, cri, cri, toamnă gri!
