Era modernă, era tehnologiei, care crește cu o viteză uimitoare, avea nevoie de un Papă pe măsură. Și l-a primit în 2013 pe Papa Francisc. E numele pe care Jorge Mario Bergoglio și l-a ales. A refuzat sa pună lângă Francisc și „I”, adică întâiul.
Blând, calm, cu har, dar și uns cu toate uleiurile ascunse ale bisericii, Papa Francisc a devenit repede popular, iubit de oameni. De la cei mai săraci la cei mai bogați. Pentru că a știut să se facă plăcut, a trecut de acea barieră ursuză a multor Papi și a devenit un Papă al oamenilor.
A fost aproape de copii, a fost aproape de familii și cel mai important a știut să glumească, o calitate pe care n-au avut-o mulți. Altfel, un om foarte serios și cât se poate de corect în relațiile politice. Evident, a bucurat pe unii, i-a mai supărat pe alții, dar a făcut-o mereu cu mult tact, cu multă diplomație.
Aparițiile lui la celebrul balcon de la Vatican erau egale cu apariția lui Dumnezeu. Era văzut ca un ocrotitor al oamenilor sărmani, de fapt, căuta mereu să nu facă diferențe. De apreciat. E o parte a modestiei, pe care Papa Francisc a definit-o pentru Vatican, care va rămâne scrisă în cărțile de istorie, nu doar în cele de religie și care obligă. Următorul Papă ar trebui să fie un continuator, dacă nu va fi, le va intra greu oamenilor la suflet. Asta va fi cea mai grea misiune a cardinalilor la noile alegeri, de peste o lună. Să nu fie sobru, să stea cu capul sus, dar în același timp plecat pentru oameni – e definiția unui Papă greu de găsit. Papa Francisc a fost așa.
Născut și crescut în Argentina, Papa Francisc a iubit fotbalul ca niciun alt Papă. Și i-a prins pe toți, de la Pele, la Maradona, Messi, Mbappe, puțin și din Yamal.
Poveștile spun că Papa Francisc avea un caiet în care își nota mereu rezultatele lui San Lorenzo, echipa lui favorită, pe care a iubit-o de mic, de la 10 ani, de când tatăl său l-a dus pe stadion. De ce San Lorenzo? Pentru fani, considerați unii dintre cei mai frumoși din lume, dacă nu cei mai cei.
Așa echipă, așa Papă. Fostă campioană, San Lorenzo n-a ajuns la popularitatea Bocăi sau a lui River Plate în Argentina. Papa Francisc a contribuit din plin, iar San Lorenzo, prin suveranul de la Vatican, a devenit cunoscută în toată lumea.
Pus să aleagă cel mai mare fotbalist dintre Maradona și Messi, Papa Francisc a spus Pele. Și așa s-a apropiat și de brazilienii, care învață fotbal pe Copacabana din Rio, vegheați de uriașa statuie a lui Isus.
De ce Pele? Pentru că a fost mai aproape de oameni decât Maradona și Messi, a ajutat mai mult. E explicația pe care chiar el a spus-o.
Tot fotbalul din Italia și-a luat adio de la Papa prin mesaje emoționante. Meciurile de azi au fost amânate, un gest de normalitate pentru un om atât de mare cum a fost Papa Francisc. Mai ales că toate echipele din Italia au primit măcar o dată binecuvântarea lui.
Merită din plin tot acest respect. A știut să fie om între oameni și conducător între conducători. O calitate care cu greu va fi găsită la următorul Papă. Sperăm ca atunci când va ieși fum alb pe coșul de la Vatican, să iasă în față și un urmaș demn al lui Papa Francisc.
Nu e obligatoriu să iubească fotbalul, deși asta l-ar face mai popular. E obligatoriu, însă, să fie iubit de masa de oameni și să iasă la balcon cu un zâmbet larg. Omenirea are nevoie de zâmbet, de pace. Papa Francisc, dacă ar mai fi fost în putere, sunt convins că și-ar fi pus toate forțele s-o aducă.
Altfel, să nu uităm de vizita lui prin România, care a ocolit Bucureștiul, Clujul. A fost la Blaj, a fost la Iași și la Șumuleu Ciuc, la marea adunare a catolicilor din zona Europei de Est.
Papa Francisc a murit la 88 de ani, dar a plecat în ceruri în a doua zi de Paște. La ortodocși e Săptămâna Luminată, în care se deschid cerurile pentru toți cei care părăsesc această lume. Cu siguranță, azi s-a deschis cerul și pentru Papa Francisc, cel mai iubit pământean dintre sfiniți și cel mai iubit sfânt dintre pământeni.


















