Cu mult timp în urmă, Nelson Mandela, primul președinte de culoare al Africii de Sud, spunea, probabil bazându-se pe propria experiență, aceea de a fi închis timp de mai multe decenii pe o insulă îndepărtată, insula Robben în cazul său, faptul că nu e atât de important dacă ai căzut, ci mai degrabă modul în care te vei ridica. Iar asta o poți face cu demnitate, iertând pe cei care au greșit la un moment dat față de tine, demonstrându-ți calitățile, sau dimpotrivă, căutând să plătești cu aceeași monedă, o alegere neinspirată, una care nu face cinste.
🗞️ Citește și Acestea
Despre Dorinel Munteanu se spunea, în ultimii ani, că nu mai este capabil să facă performanțe ca tehnician, că ar trebui să se retragă din fotbal definitiv, că problemele personale l-au demoralizat, că trăiește numai din trecut. S-au pus pe foaie o mulțime de prejudecăți. Din păcate, prejudecata reprezintă un obicei nesănătos, de care mulți români (dar și cetățeni ai altor state) nu reușesc să se lase (sau nici măcar nu-și doresc acest lucru). E mai simplu să te lași de băut decât de caracterizarea unui om sau a unei întâmplări fără a avea argumentele necesare.
Și totuși, Dorinel Munteanu, din 2021 și până astăzi, a arătat că nu degeaba este cel mai selecționat fotbalist din istoria echipei naționale, că nu întâmplător este primul antrenor care a făcut performanță cu CFR Cluj în Europa (eliminându-le pe Athletic Bilbao și Saint-Etienne în 2005, în Cupa UEFA Intertoto), că a salvat-o câțiva ani mai târziu pe ”U” Cluj de la o retrogradare în Liga a III-a și că a condus-o pe Oțelul Galați spre primul ei titlu de campioană și prima ei participare în grupele Ligii Campionilor (unde, chiar dacă a pierdut toate jocurile, le-a pierdut greu, nu a fost umilită nici de Benfica, nici de Manchester United, nici de FC Basel).
De aproape doi ani, Munteanu se află din nou la cârma Oțelului, și fiecare an a fost încununat cu o promovare, în 2022 a pus capăt celor patru ani petrecuți de gălățeni în al treilea eșalon, iar în 2023 a izbutit să revină cu aceeași echipă în prima ligă după 8 ani. Nu e ușor să promovezi dintr-o ligă în alta, darămite să o faci în ani consecutivi. Îți trebuie o strategie potrivită, îți trebuie răbdare, ai nevoie de un discurs echilibrat în fața jucătorilor, ai nevoie de foarte multe calități, iar Neamțul (poreclă primită datorită anilor în care a evoluat în fotbalul german) a arătat, prin faptele sale, că le are. Pentru pasionații de statistici, trebuie spus faptul că Oțelul a avut a doua cea mai bună apărare în campionatul regular al ligii secunde, cu doar 12 goluri primite (prima fiind Slatina, cu 11 goluri primite), și a ocupat locul 2 la numărul de victorii, 10 la număr (doar CSA Steaua și Poli Iași au avut mai multe, câte 12 fiecare). Să mai spunem că Oțelarii au pierdut 5 meciuri din 10 în play-off, dar nu și-au pierdut speranța, iar în ultima etapă au produs minunea, printr-un succes cu Unirea Dej, 1-0 (a 4-a victorie pentru gălățeni în această fază a competiției).
Este la fel de interesant și lotul cu care Munteanu a reușit să promoveze în Liga 1. A avut doi componenți ai echipei cu care a luat titlul acum 12 ani, este vorba de Ionuț Neagu (33 de ani) și Cristian Sîrghi (36 de ani). Cu siguranță, prin astfel de jucători (și printr-un antrenor care a jucat un sfert de finală la Campionatul Mondial din 1994), tinerii din echipă au avut niște repere, și-au găsit motivația de a intra și ei în istoria fotbalului românesc, dar mai ales a echipei pe care o reprezintă. Un alt fotbalist experimentat, de al cărui nume se leagă renașterea fostei campioane, este George Cârjan (34 de ani), care în urmă cu peste un deceniu era un component de bază al celeilalte echipe de fotbal gălățene, și anume Dunărea Galați (din păcate, o formație demult dispărută din peisajul fotbalului nostru).
S-au regăsit și tineri talentați, cum ar fi portarul Cosmin Dur-Bozoancă (25 de ani), un portar care a trecut pe la Academia lui Gheorghe Hagi, un portar care a fost foarte aproape de a promova în Liga 1 alături de ”U” Cluj în 2019. Un alt jucător trecut prin curtea lui ”U” venit la Oțelul, și care a fost om de gol în stagiunea 2017/2018 (încheiată cu o promovare a clujenilor în Liga a II-a), alături de Dorin Goga (o adevărată spaimă pentru portari, atât în anii petrecuți la gruparea ardeleană, dar și când era legitimat la Politehnica Timișoara), este atacantul Octavian Ursu (28 de ani). Dacă ar fi să-l parafrazăm pe Ioan Ovidiu Sabău, unul dintre colegii lui Munteanu din echipa națională, pentru a reuși performanțe, ai nevoie de jucători obișnuiți cu performanțele, jucători care știu cum să ducă lupte grele și de lungă durată. Tot la Oțelul am mai descoperit străini trecuți prin țări dezvoltate din punct de vedere fotbalistic (dar și în alte domenii), cum ar fi mijlocașul Francois Yabre (32 de ani). Născut în Coasta de Fildeș, dar cu cetățenie în statul Burkina Faso, Yabre a jucat timp de mai mulți ani în Norvegia. Tot pe postul de mijlocaș l-am mai descoperit pe italianul Juri Cisotti (30 de ani), care a îmbrăcat tricourile unor formații cunoscute din Peninsulă, este vorba de Chievo, Spezia și Vicenza. A avut o scurtă experiență și în Croația, țara cu două finale de campionat mondial (ultima în 2018), la Rijeka.
Una peste alta, este îmbucurător când vedem că antrenorii care au oferit ceva fotbalului românesc în trecut revin în prim plan. Acum, Munteanu și echipa lui trebuie să devină și mai responsabili, deoarece prezentul și istoria recentă ne-au arătat faptul că e o adevărată provocare să te menții în Liga 1 (exceptând echipe ca FCSB sau CFR Cluj, care nu au astfel de griji, dar ne amintim de ce au pățit Dinamo, Astra, Unirea Urziceni, Gaz Metan Mediaș, ASA Târgu Mureș, chiar și echipa despre care vorbim în editorialul de astăzi). La fel de îmbucurător este să-l vedem pe Ioan Ovidiu Sabău pe val, la aproape 10 ani de când s-a întors în antrenorat. Sabău a salvat-o pe ”U” Cluj de la retrogradare, iar miercuri poate câștiga primul său trofeu din cariera de antrenor, Cupa României. Îl va avea adversar pe Cristiano Bergodi, un alt tehnician renumit de la noi, un italian cu suflet de român, pentru că a lăsat lucruri bune în urmă la mai toate echipele românești unde a activat. Anul trecut a cucerit Cupa și Supercupa României cu Sepsi Sfântu Gheorghe. Acum are șansa de a câștiga din nou Cupa alături de covăsneni și, automat, de a se bate din nou pentru Supercupă.
A fost un sezon în care Hagi a reușit să mai câștige un titlu, după cel reușit cu Viitorul în 2017. De această dată a făcut-o cu Farul Constanța, la finalul unui campionat pe care l-a cam dominat. Și de această dată, tinerii lui l-au făcut mare. Dar, așa cum scriam într-un editorial de săptămâna trecută, este cazul să demonstreze că poate face performanță și în Europa, în Liga Campionilor în cazul său, fiindcă numai pe plan internațional îți poți arăta cu adevărat valoarea, deoarece Liga 1 mai are mult până să redevină un campionat bine cotat. Dan Petrescu nu a reușit să câștige al 6-lea campionat la rând cu CFR Cluj, dar ar fi incorect să spunem a avut un sezon ratat, deoarece în campionatul regular a deținut recordul de victorii cu feroviarii (20 la număr) și a obținut cele mai puține remize (3). Ba mai mult, a reușit să se califice în grupele Conference League, dar și să ajungă în fazele eliminatorii. De altfel, CFR a jucat în grupe an de an, din 2019 și până în prezent, și a mai avut o primăvară europeană în 2020, când puțin a lipsit ca să o elimine pe viitoarea campioană din Europa League, Sevilla. De aceea nu a fost un an ratat pentru Petrescu și echipa sa.
FCSB a rămas doar cu declarațiile fără sens ale finanțatorului Gigi Becali, doar cu o mulțime de tineri talentați, dar slab motivați de conducere din punct de vedere moral. Nu spunem că nu au fost tensiuni și la CFR sau Farul, dar FCSB, prin oficialii ei, au dominat categoric la acest capitol.
În încheiere, vă recomand să citiți biografia lui Jose Mourinho, intitulată Sub lupă, pentru a putea înțelege cum se formează marii antrenori (și cum se ridică după ce au căzut, în spiritul ideilor cu care am început editorialul de astăzi). După mai mulți ani în care a stat în umbră, The Special One a câștigat Conference League cu AS Roma, iar acum e la un meci distanță de trofeul Europa League cu rivala lui Lazio. A mai câștigat această competiție pe când se numea Cupa UEFA, alături de FC Porto. Nu ar fi o surpriză să-l revedem pe Mourinho câștigând din nou Liga Campionilor.
Așadar, să nu ne raportăm la cei care spun ”nu vei reuși”, și asta doar din răutate și invidie, nu pe bază de argumente, ci la cei care merg pe ideea ”poți mult mai mult, orice dezavantaj se poate transforma într-un avantaj, limitele sunt făcute pentru a fi depășite”.
Dacă v-a plăcut materialul, nu ezitați să vă abonați la pagina de facebook Cluj Live, la canalul de youtube Cluj Live Sport și la canalul de rumble Cluj Live Sport pentru a fi la curent cu ultimele noutăți.
