Dacă mergi pe pozitiv în România, încerci să speri, să crezi, eşti uşor pus la zid. Naţionalismul nu dă gust fotbalului, e clar. S-au scos topoarele, cuţitele (că tot a zis lumea că am vorbit prea mult de ele în Kosovo), lumea ne-a pus la zid că nu am atacat naţionala, că n-am şters pe jos cu jucătorii, că nu i-am spânzurat lângă stadionul din Priştina.
Unii au spus că ne-a dat Burleanu bani să „spălăm” naţionala, să vorbim frumos de ea.
Tâmpenii mai mari ca astea nu mi-au ajuns la urechi, în viaţa mea.
Aşa, cu chin, cu jale, România a scos doua puncte din deplasările astea grele, din Kosovo şi Elveţia. E pe loc de calificare la euro. În septembrie, naţionala joacă acasă cu Israel și Kosovo şi se poate desprinde spre Euro.
Da, România a jucat prost. Sunt de acord cu toată lumea.
Dar de ce trebuie s-o mai şi spui fără oprire, nu se vede cu ochiul liber la televizor? Nu e tot românul priceput la fotbal?
🗞️ Citește și Acestea
Iar la meciul din Kosovo nici nu aveai ce să le zici jucătorilor. Era un gazon infect, după ce a plouat două zile fără oprire, nu puteai să controlezi mingea în niciun fel, nu puteai să alergi, să stai în ghete. Credeţi-mă, totul era mult, mult mai rău decât s-a văzut la televizor.
Nu îl apăr pe Edi Iordănescu, nu avem nicio prietenie. Nu îl apăr pe Puşcas, despre care am făcut anumite ironii în timpul meciului. El a fost de departe cel mai slab în Kosovo, iar în Elveţia, lovit caraghios de o minge în cap, a declanşat un atac al României şi a ieşit golul.
Pe teren, la meciul din Kosovo, i-am văzut pe jucători că luptă, că trag tare, că nu sunt delăsători. Şi atunci de ce să dai cu ei de pământ. O faci atunci când vezi că nu au atitudine, că nu îşi dau interesul, că îi doar undeva de naţională. Dar la Priştina, cel puţin, nu a fost deloc aşa.
Atât pot ei.
Nu mai avem fotbalul şi fotbaliştii din trecut, nu mai e o aşa-zisă „Generaţie de Aur”, că nici cea a lui Hagi şi Popescu n-a fost chiar de aur, să fim serioşi. Are un sfert de finală la mondial. Şi cam atât. Generaţie de Aur pot zice bulgarii că au avut în 94, când au ajuns în semifinale. Noi am fost doar aproape.
Tocmai Gică Popescu e cel mai vehement dintre români, cu ţintă clară – Edi Iordănescu.
Da, poate nu e cel mai priceput selecţioner, poate avem nevoie de unul mult mai călit în fotbal, ca Hagi, ca Boloni sau mai bun, ca Mircea Lucescu.
Federaţia l-a ales pe el, după buget, interese, treaba lor. N-a fost ţara pusă să-l voteze.
Poate aşa ar fi lumea mulţumită în România, dacă am vota selecţionerul.
Politica ne arată, totuşi, că nu suntem buni nici la vot.
Până la urmă, România e neînvinsă de patru meciuri în grupă, cu toate gloanţele care ne-au trecut pe la ureche de la meciul cu Belarus, la cel din Kosovo. De Elveţia nu mai zic.
Avem două victorii şi două egaluri.
Eu zic că norocul face parte din joc şi e valabil şi la fotbal.
Aşa că, hai noroc, România! Şi mai departe…
