„Camo, Camo” așa i s-a adresat Istvan Kovacs lui Camora la meciul CFR-Petrolul, unde a închis ochii la două penalty-uri pentru clujeni.
El, Istvan, rezident al Clujului, unde are apartamente, zic unii, luate la prețuri bune.
Dacă asta e greu de dovedit, ce se vede pe teren e ușor de judecat.
Da, Istvan Kovacs poate fi numit arbitrul de casă al CFR-ului. Și-a dovedit iubirea infintă pentru club la fiecare meci al CFR-ului pe care l-a arbitrat. Mă rog, nu la toate, la alea unde a fost nevoie să judece cu sufletul și nu cu capul anumite faze.
Tot timpul dreptatea a fost pro-CFR.
Asta cu „Camo, Camo” s-a auzit pe analiza șefului arbitrilor, unde Vassaras a căutat să îi ia apărarea lui Kovacs și a dat vina pe arbitrul de la VAR. Culmea, Kovacs era la doi pași de fază, dar o umbră a apărut în fața ochilor lui și i-a intunecat judecată.
La judecata de apoi, Kovacs a scăpat fără condamnare, că doar e omul împins de Vassaras să apere destinele fotbalului în Europa.
Așa funcționează Camo, Camo, Camora… că am început să mă bâlbâi.
Camora arbitrajului lucrează din umbră pentru cine trebuie. Toată lumea o vede cu ochiul liber, nimeni nu țipă suficient de tare ca să o desființeze.
De ce? Pentru că ar avea tare mult de suferit.
Intra într-un cerc vicios și deranjează prieteniile băieților, agenților cu fluierul la gât.
La bășcălie merge, mai zice unul de rău, mai zice altul de bine, poate se opresc. Dar de unde? Băieții, agenții își văd de lucru. Hai, mă, ce naiba, mare lucru să nu dai un penalty-două. Sunt și ei oameni, greșesc.
Și uite așa, titlurile se dau, se iau, iar noi ajungem să ne plimbăm prin țări exotice și să pierdem meciuri europene cu echipe din te miri ce țări, unde alte sporturi sunt mult mai populare ca fotbalul.
Apoi, venim și ne plângem în mizeria noastră că fotbalul nu mai poate fi salvat nici cu băi de nămol.
Tragi-comic.
În fapt, mai mult tragic, decât comic.
Iar Camora arbitrilor ajută acest fotbal să coboare și mai tare în pivnițele istoriei.
Măcar de ar fi o cramă, ca să deschidem o sticlă de vin vechi în care să ne înecăm vai și amarul.


















