Căutați inversul lui Robin Hood și-l găsiti cocoțat în vârful politicii românești, unde se ia de la săraci și se dă la bogați.
În loc să încurajăm turismul, aflat la pământ de ani buni, îi mai dăm în cap cu niște taxe frumoase, ca să ajungă și mai rău. În loc să-i încurajăm pe oameni să mearga la săli de sport, mai creștem și acolo un pic taxele, ca să fie abonamentele mai scumpe. Oricum, sunt mai scumpe ca în Germania.
Modificările de taxe de la noi ne arată ce manageri mici conduc țara. Atât pot ei să gândească. Economiștii buni fug de job-urile de la stat, plătite prost în comparație cu ce primesc din privat. Logica simplă îmi spune că la stat, unde salariile sunt doar călduțe (și unde știm cu toții cum se intră) merg doar „invitații” și cei slabi. Că așa e sistemul, prost făcut.
Premierul Ciolacu susține că doar statul pierde, nu și oamenii. Ce știu eu e că statul suntem noi. Atunci, cine pierde?
Și dacă ar fi bune, să presupunem, deși nu sunt, schimbările de taxe nu aduc nimic bun în modelul economic alambicat al României. Când alții din UE merg pe taxe simple, pentru zonele în care cetățeanul primează, în România e invers. Noi suntem ca racu’ până dăm de dracu’!
Ministrul de Finanțe, Boloș, ne liniștește și ne spune ce bine va fi, că mediul de afaceri nu va fi afectat și nici populația. Zici că s-a vorbit cu Ciolacu. Ei, zici?!
Mediul se afaceri e speriat de mult, nu de acum, de vântul schimbărilor care bate în România. Când vine uraganul, când se oprește totul în loc, când se întoarce iar furtuna. La noi, schimbările economice se pot anunța la rubrica meteo.
Iar când se întâmplă asta, numai sigur nu e. Firmele mari, uriașe, care vin din afară pentru forța de muncă relativ ieftină din România, ba își freacă mâinile de bucurie pentru taxele mici, ba sunt gata să își pună sacii în căruță și să o ia la goană, când ele cresc nejustificat.
Unde e siguranța unui business, când nu știi ce taxă mai apare mâine?
În fapt, acest nou plan al taxelor e doar o „improvizație”, cum l-a numit Kelemen Hunor. Tot el a continuat și a punctat corect: improvizații se fac în muzică, în artă, în politică ele arată doar că nu știi unde vrei să mergi.
Cam așa e la noi, când la deal, când la vale. Mai mult la vale.
Oamenii bine poziționați în politica noastră dau mereu senzația că văd altfel România decât e ea, la cum se comportă. Deciziile proaste pe care le iau cu nemiluita arată doar că dorm în spatele unor uși închise si fac strategii fără să se uite, de fapt, la ce se întâmplă în clasele medii și joase, care înseamnă România, adică 80-90 la sută din populație.
Mi se pare că ei n-au călcat în viața lor printr-un supermarket, n-au văzut niciodată un pliant cu prețuri din vest să le compare cu cele din România și să vadă că, în mare, sunt la fel sau chiar mai jos acolo, deși la fluturașul de salariu diferența e mare. Aici trebuie să ia măsuri, nu să spună că au ieftinit pâinea cu 40 de bani, de la 3.40 lei la 3 lei, că atât a scăzut prețul în realitate. Ori, aia 40 de bani și cei mai săraci îsi permit să îi lase pe tejghea.
Asta e România adevărată, nu aia pe care o judecă ei din spatele ușilor închise, când pun taxe după cum le trece prin mintea creață.
Se fac 34 de ani de la revoluție, 34 de ani de democrație, iar în mintea oamenilor sunt doar întrebări, e mai bine ca înainte, de ce atunci erau bani mai multi, etc. E mai bine, să nu comparăm, dar sunt multe, multe lucruri care merg rău.
Paragina în care politicienii au îndesat țara e adâncă. Să caute soluții de reabilitare, nu taxe în plus care să amețească lumea și mediul de afaceri.
Și să nu mai lase business-urile din afară să îsi facă ouăle mari la noi aici pe mărunțișul clocit de populație, apoi să care banii la ei acasă. De aici trebuie pornit, dar cine să o facă? Ei, ăia de sus, care își iau darul atunci când e cazul? Niciodată.
