Un ritm infernal, uluitor, pentru un meci care s-a întins la peste 120 de minute, cu penalty-uri bonus. De asta a avut parte Istvan Kovacs, în seara de poveste de pe Anfield.
Cei care spun că e arbitrul momentului în România, se înșeală. E arbitrul momentului în Europa, la meciurile europene, poate conduce o finala de Champions League fără probleme, dar în liga întâi vine cu o altă atitudine, arogantă, de arbitru mare din afară. Așa că nu e cel mai bun arbitru din România. E doar din afară.
Când e pus să arbitreze în liga întâi, unde a crescut, unde s-a format, Kovacs face greșeli de începător, chiar și atunci când șoptește din camera VAR. Vocea lui în cască înseamnă că așa e, știrbește orice gândire a unui arbitru tânăr din teren, predispune la greșeli.
Și atunci, când este el la centru în liga întâi, Kovacs e greu de înduplecat de la VAR, la deciziile pe care le ia. Pentru că știe că e cel mai bun, chiar și atunci când greșește. Nu stă el să asculte de ce îi spun alții, pe care -i vede mai slabi ca el.
Afara, însă, Kovacs nu face greșeli majore. A avut un meci greu aseara. Liverpool și PSG au alergat cu viteza a 6-a pornită, chiar a 7-a. Iar Kovacs a reușit să țina pasul, să ia decizii bune la fazele dificile. Și nici oboseala celor 120 de minute nu i-au perturbat vederea și gândirea.
Englezii și francezii au apreciat maniera liberă a românilor, dar și judecata lucidă la fazele delicate, care puteau face diferența. N-a dat penalty, când Szoboszlai putea să-l primească, a fost șters cu crampoanele, însă decizia a fost corectă. Nu se impunea 11 metri. În România, Kovacs l-ar fi dat, să arate că el e șeful.
Afară a avut atitudinea unui arbitru care muncește pentru cele 22 de vedete din teren. Și Salaha cerut un 11 metri, iar românul a fost băiat bun, nu i-a dat galben pentru simulare. De penalty n-a fost vorba, Salah a căzut teatral, de Oscar.
Da, Kovacs ar putea primi în acest an finala Champions League. O poate duce cu bine, așa cum a dus meciul săptămânii din optimi, Liverpool -PSG. N-a supărat pe nimeni, n-a fost arogant, n-a enervat. În România, Kovacs e capabil și chiar a scos de multe ori din minți jucători de o calmitate fantastică. De ce? Pentru că poate.
Pentru că acasă e alt arbitru și mai important, alt om. Omenia pe care a avut-o pe Anfield, unde a avut și răbdarea de a le explica jucătorilor ce au greșit, dispare în ceața fotbalului românesc, atunci când Kovacs se întoarce pe plaiurile noastre. Aici, el trebuie să fie vedeta, să iasă în față.
E atitudinea românească a omului care uită de unde a plecat. Atunci, când e afară, între grei, e umil, pune capul jos printre Salahi și Dembelei. Acasă, la Alibeci și Nistori, vine ca un Ronaldo (da, da, portughezul) călare pe un cal alb, cu o mantie strălucitoare și cu sabia-fluier în teacă. Face „ce vrea mușchii lui”, vorba aia!
Nu zice nimeni că n-ar fi frumos ca Istvan Kovacs să conducă finala Champions League din acest an. O merită pentru meciurile de afară, conduse european, nicidecum pentru cele de acasă, unde fluieră ca pe maidan.
Îl așteptăm pe Kovacs cu aceeași atitudine de băiat cuminte și-n România, că încep meciurile pe muchie de cuțit din play-off. E nevoie de el în liga întâi, de Kovacs cel din afara, nu de bad-boy-ul care se crede zmeu pe meleagurile noastre.
Și sperăm că șeful arbitrilor, Vassaras, nu va ieși să-l protejeze, să-l trimită pe la meciuri din play-out sau să-l ascundă în ghereta VAR. A mai făcut-o și cu alții, n-ar fi o surpriză ca povestea să se repete.
