Ce ar fi trebuit să fie o simplă deplasare jurnalistică în Franța s-a transformat, pentru Sorin Grecu, într-o revelație cerească, o minune trăită pe viu. Jurnalistul, cunoscut în acea perioadă ca „un om al petrecerilor și al paharului plin”, a fost pur și simplu blocat… la propriu! Nu a mai putut bea nici măcar un strop de alcool, într-un moment în care totul în jur îmbia la distracție.
„Mie, care beam horincă de Maramureș ca pe apă, mi s-a întâmplat ceva ce nu pot explica nici azi fără să mi se umple ochii de lacrimi. În Catedrala Română din Paris, printre icoane și oameni cu suflet bun, nu am mai putut bea niciun strop. Paharul mi-era în față, dar trupul meu refuza. Era ca și cum cineva îmi spunea: ‘Destul! E timpul să te schimbi!’”, povestește, cu emoție, jurnalistul Sorin Grecu.
UN PARIS PLIN DE ROMÂNISM ȘI MIRACOLE
Totul s-a petrecut cu ocazia Zilei Naționale a României, 1 Decembrie 2005, când Sorin Grecu și colegul său de la Alpha TV Baia Mare, cameramanul Ioan Teglaș, însoțeau celebrul cor bărbătesc din Finteușu Mare pentru o serie de spectacole dedicate românilor din Paris.
🗞️ Citește și Acestea
„Am fost întâmpinați ca niște frați. Românii din Paris ne-au primit cu brațele deschise, iar părintele Constantin Târziu, Dumnezeu să-l odihnească, a fost o gazdă cum rar întâlnești. Ne-a dus în sala de protocol a Catedralei Mitropolitane ‘Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail’. Acolo, mese întinse, băuturi fine, mâncăruri alese – totul ne îmbia! Dar eu… eu nu mai puteam să pun gura pe alcool!”.
„AM SIMȚIT CĂ DUMNEZEU MĂ ȚINE DE UMERI ȘI SPUNE: STOP!”
Catedrala, un loc de refugiu sufletesc pentru marii exilați români – Brâncuși, Enescu, Cioran, Eliade – s-a transformat, pentru Sorin Grecu, într-un sanctuar al transformării personale.
„Mă uitam la colegii din cor cum ciocneau, râdeau, degustau cele mai rafinate băuturi – iar eu stăteam nemișcat. Nu înțelegeam de ce. Dar sufletul meu simțea o pace, o liniște pe care nu o mai trăisem. Parcă mă aflam într-un spațiu sacru, unde poftele lumești nu aveau ce căuta. Parcă eram în altă lume, iar vocea Domnului îmi spunea, blând dar ferm: ‘Nu acum, nu aici, nu tu!’”.
EXPLICAȚIA A VENIT DUPĂ 9 LUNI… ȘI AVEA UN NUME: SORIN MARIAN
La 9 luni de la această experiență, pe 8 septembrie 2006 – de Sfânta Maria Mică – se năștea al doilea fiu al jurnalistului: Sorin Marian, un copil sănătos, cu scor APGAR 10, „perfect din toate punctele de vedere”, așa cum spune tatăl său.
„Aveam 45 de ani. Nici nu mai credeam că voi mai deveni tată. Dar Dumnezeu avea alt plan pentru mine. M-a oprit de la băutură în acea Catedrală, mi-a curățat trupul – și, fără să știu, pregătea drumul pentru venirea pe lume a fiului meu. Acum știu: atunci a fost mâna Domnului!”.
DE LA PĂCĂTOS FRUNTAȘ, LA „NEBUN ÎNTRU HRISTOS”
Astăzi, Sorin Grecu nu-și mai ascunde lacrimile și nici credința. Spune cu mâna pe inimă că a fost „un păcătos fruntaș” care a primit a doua șansă la viață. Vindecat de cancer în stadiu avansat, jurnalistul nu are nicio îndoială că miracolul de la Paris a fost începutul renașterii sale.
„Eu meritam să fiu aruncat în prăpastie. Dar El, Cel de Sus, m-a ridicat. A fost primul semnal al dragostei divine. Și acum, după 18 ani, fiul meu este bine, eu sunt bine, și Dumnezeu este în inima mea în fiecare zi. Am fost salvat!”.
O poveste de viață uluitoare, în care Catedrala Românească din Paris devine scena unui miracol tainic, iar jurnalistul Sorin Grecu – un martor viu al iubirii lui Dumnezeu.
„Am fost un păcătos… dar Dumnezeu mi-a blocat gura și mi-a deschis sufletul!”, a mai scris Grecu.
