Finala olimpică de la sol va rămâne în istoria Jocurilor, e de povestit la nepoți, iar despre acest bronz se va vorbi mult timp de acum înainte, la fel ca despre primul zece din gimnastică, al Nadiei.
Ana Maria Bărbosu a câștigat bronzul, fără să se aștepte. Fetița calmă și cuminte nu se gândea la podium înaintea Jocurilor Olimpice, dar s-a trezit cocoțată pe el. Mai întâi a stat câteva secunde, până când americancele i-au suflat medalia cu o contestație. Acum e definitiv, după verdictul care a aprins lumea gimnasticii și a răsturnat podiumul, cum nu s-a mai întâmplat niciodată.
De ce spun niciodata? Pentru că podiumuri s-au mai schimbat, dar de cele mai multe ori au intervenit probleme de dopaj, nicidecum de arbitraj, judecate la zile bune după, așa cum estecazul finalei de la sol.
🗞️ Citește și Acestea
Medalia de bronz, atât de prețioasă pentru gimnastica românească dispărută de ceva ani din peisaj, e una valoroasă, dar discuțiile vor continua, pentru că asupra ei planează nori de neîncredere în sistemul de punctaj și de arbitraj. Sabrina Voinea e nemulțumită că TAS nu i-a adus înapoi cele zece sutimi, cu care ar fi urcat ea pe podium. Arbitrele au depunctat-o pentru un picior ieșit din covor, care s-a dovedit, s-a arătat pe imagini că nu a ieșit din covor. Dar la TAS nu sunt arbitrii de gimnastică, sunt doar niște judecători care nu scad sau măresc note. Ei au deposedat-o de medalie pe americanca Jordan Chiles, pentru un viciu de procedură. Antrenoarea americancei a depus contestația cu patru secunde (da, 4!!!) mai târziu. Iar aceasta a fost anulată și s- a revenit la primul cladament final de la sol. Cu Ana Maria Bărbosu pe trei, la egalitate cu Sabrina Voinea, care a avut un exercițiu cu dificultate mai mică.
Acum, Sabrina Voinea și mai ales mama ei țipă, de ce nu a fost acceptată și contestația lor. De ce? Pentru ce am spus mai sus, la TAS nu sunt arbitrii de gimnastică, sunt doar judecători care privesc la proceduri.
Federația Internațională de Gimnastică a confirmat aseara târziu noul podium, cu încă o medalie pentru România. Iar Bărbosu este cea de pe locul trei. Vor urma lupte interne, de acum înainte, pentru că Sabrina va țipa în continuare că medalia trebuia să fie a ei. Poate că are dreptate, acel picior nu a fost afară. Dacă nu i s-ar fi luat cele zece sutimi ar fi fost ea pe podium.
Oricum, mama Sabrinei, care e fostă gimnastă, n-a scos o vorbă drspre Bărbosu, nu a felicitat-o, nici nu a dat cu pietre în ea, a ignorat-o complet. Ceea ce nu mi se pare deloc fair-play. Și Bărbosu e din România, a făcut un exercițiu bun, nu trebuie pusă la zid. Nicidecum.
Nadia Comăneci, prinsă în acest război româno-american, a propus trei medalii de bronz, pentru Bărbosu, Voinea și Chiles. Nadia locuiește de mulți ani în Statele Unite ale Americii, e normal să nu își pună toată America în cap. Și, oricum, așa cum o știm, Nadia e un monument de corectitudine. Ea s-a certat cu arbitrele pentru depunctarea Sabrinei Voinea, a mers peste șeful gimnasticii, a căutat să apere dreptatea.
O dreptate pe care TAS a făcut-o și n-a făcut-o, dar nici nu putea să facă mai mult. Doar Federația de Gimnastică putea să mai intervină peste TAS și să o urce în clasament pe Sabrina, peste Bărbosu, să anuleze depunctarea lui Voinea. Dar s-a abținut. A lăsat-o așa cum a picat, iar valul de nemulțumire va continua, mai mult în România decât în SUA.
Important e că România a mai pus o medalie lângă cele 8. Multe, puține, greu de zis. Cert e că au apus vremurile în care ne întorceam de la Olimpiade cu peste 20 de medalii. Acum, să ne mulțumim cu ce avem, pentru că sportul e promovat puțin spre deloc în această țară, iar cei care ne conduc se fac că nu înțeleg atunci când le explici că asta e cea mai bună imagine pentru România, un marketing mai mult decât ieftin, în care ar trebui investiți puțin mai mulți bani din PIB. Dar asta e altă poveste, o s-o detaliez cu altă ocazie.
