Avem niște oameni politici, vai, mama noastră. Aleși pe „sprânceană” și capabili să-l delegepe Sprânceană să pună o vorbă bună la Trump.
Ei nu sunt în stare să se apropie se președintele Americii sau dacă o fac, le e frică sa nu-și fractureze coloana de la plecăciuni.
Sunt convins că premierul României nu l-a cunoscut pe Sprânceană, dar a auzit că e apropiat de Trump, că a apărut în poze cu el la domeniul din Florida, că a pus bani la campania noului președinte al Americii, deci azi e un protejat. S-a găsit repede un prieten al prim-ministrului care să-l știe.
Sprânceană e plecat din 2002 în Statele Unite ale Americii, a lucrat ca paznic, barman, până să termine niște studii și să intre în afaceri. Acum, e afacerist și a intrat în cercul lui Trump de milionari-miliardari.
🗞️ Citește și Acestea
La o simplă aruncare a ochiului pe conturile lui de socializare, vezi cât de radical în gândire e omul. Poate și asta l-a adus în cercul lui Trump. Îl înjură pe Macron, îl face Hitler, a afișat o imagine cu sovietizarea UE, iar mai nou a făcut declarații prin care să îndepărteze România de UE.
El a mers să discute cu Trump despre România, de parcă Trump ar ști unde e România. Sau poate a aflat că e graniță cu războiul din Ucraina, doar așa. Sau poate i-a ținut Putin vreo lecție de geografie la întâlnirile între patru ochi. Na, discuție din interes, pe interese. S-au i-au povestit JD Vance sau Musk, iuți în postări pe „x” despre alegerile anulate din România, despre ieșirile în stradă ale românilor suveraniști, despre interzicerea lui Călin Georgescu.
Să fim sinceri și realiști, îl doar în pălărie pe Trump de România, de ce e cu ea sau care va fi viitorul ei. Poate îl interesează doar baza, săracă și ea, de la Kogălniceanu, unde sunt cantonate trupe NATO.
Bine, când te uiți la cifrele economice ale țărilor din UE îți mai sare în ochi și România. Ia, mă, să văd care e ultima. Ce e cu țara asta pe aici, probabil, și-a pus întrebarea Trump. Cum a ajuns ea în UE?
Revenind la Sprânceană, afaceristul descurcăreț care a ajuns să se apropie de cine trebuie, când trebuie, printr-o mișcare românească adevărată, e bine că a mers să ne pună o pilă la Trump. Dar el, fără să-și dea seama, face exact jocurile președintelui american, ba chiar îi folosește din cuvinte cu punct și virgulă.
De la discuția cu Trump, Sprânceană a ieșit în față cu ideea ca România să o lasr mai ușor cu mesajele „pro-Ucraina”. Na, Trump e prieten cu Putin, se întâlnește iar cu președintele rus, chipurile, pentru oprirea războiului. O zi n-au stat rachetele și dronele, semn că Putin zice ca Trump și face ca el.
Sunt de acord și cu Sprânceană, că războiul nu face bine României. De fapt, nu face bine nimănui în lume. E un factor perturbator în mișcările economice ale planetei, anulează dezvoltarea, pentru că cercul economic rămâne cu o verigă lipsă care paralizează toate piețele. E cert, e dovedit cu cifre.
Totuși, eu am senzația că planeta asta a noastră nu mai știe ce vrea, nu mai știe ce își dorește. E exact ca vizita lui Sprânceană la Trump. România n-a știut ce să ceară președintelui american, pentru că nu știe ce își dorește.
Nu vreau să spun nimic de gluma cu vizele anulate. Oricum, orice român care n-are dosar penal, care n-are poză de infractor, primește viza de SUA în doi timpi și trei mișcări. Așa că asta nu e o miză cu adevărat. Poate doar pentru politicienii de la putere, care vor să vânture decizia pozitivă a vizelor înaintea alegerilor de la Cotroceni. Dar ce poate face Sprânceană cu vizlele, credeți că amiciția lui cu Trump poate influența decizia deja luată? Nici vorbă.
Poate dacă o să fim cuminți, ascultători, la mesajele locotenenților lui Trump, o să primim ce ne dorim. Dar o facem iar tot cu capul plecat. În ritmul ăsta, o să-l tot plecăm, până când cineva, știm cu toții cine, o să ni-l taie.
