Domnule Danileț, mă înclin în fața spiritului dumneavoastră justițiar! Ați găsit, în sfârșit, soluția perfectă pentru democrație: nu ne mai chinuim să convingem electoratul, nu ne mai pierdem vremea cu votul, ci pur și simplu îi interzicem pe cei care nu ne plac. Simplu, eficient, demn de un mare apărător al statului de drept!
Ați spus cu toată convingerea că Victor Ponta „merită interzis” pentru că în 2012 a atacat „democrația și statul de drept”. Domnule Danileț, ce înțelegeți dumneavoastră prin „democrație”? O competiție deschisă în care cetățenii decid prin vot sau un club select în care accesul se face doar pe bază de aprobare din partea „păstrătorilor valorilor europene” – printre care, desigur, vă numărați și dumneavoastră?
În 2012, Victor Ponta a făcut politică. A luat decizii discutabile, a avut inițiative controversate, dar știți ce? A fost judecat de electorat, nu de dumneavoastră. Asta înseamnă democrația: să-l lași pe om să candideze, să se prezinte în fața alegătorilor și să primească votul lor, nu aprobarea dumneavoastră. Dacă ceea ce a făcut Ponta atunci a fost atât de grav, de ce nu l-au condamnat instanțele? Sau credeți că trebuie să îl condamnăm preventiv, că poate, cine știe, o mai face vreo „boacănă”?
Ați avut, totuși, o ezitare de moment. După ce ați spus că Ponta „merită interzis”, v-ați răzgândit brusc și ați adăugat: „Nu, nu CCR trebuie să îl respingă, eu vreau să fie învins la vot.” Păi, domnule Danileț, hotărâți-vă! Îl interzicem sau îl lăsăm să fie „spulberat” de electorat? Sau, poate, vă e teamă că s-ar putea să nu fie chiar atât de „spulberat” cum sperați?
Știți, domnule Danileț, adevărata democrație nu înseamnă să alegem cine are voie să candideze pe criteriul „îmi place/nu-mi place”. Într-un sistem democratic, toți cei care îndeplinesc condițiile legale au dreptul să candideze, indiferent dacă îi simpatizați dumneavoastră sau nu. Singura instanță care trebuie să decidă în final este poporul român. Și dacă acest popor decide că Ponta trebuie să piardă, foarte bine, să piardă! Dar nu înainte de a avea dreptul să se prezinte în fața urnelor.
Însă, în mod ironic, exact acest popor, căruia îi încredințați marea misiune de a-l „spulbera” pe Ponta, este același pe care nu-l considerați suficient de capabil să decidă singur. Pentru că, dacă ar fi atât de clar că Ponta e terminat politic, de ce simțiți nevoia să invocați interdicția? Oare nu vă e teamă că, lăsat să candideze, ar putea obține mai mult sprijin decât vă convine?
Domnule Danileț, îmi permit să vă dau un sfat: poate ar fi mai bine să lăsați democrația să funcționeze fără „filtre” impuse de dumneavoastră. Altfel, discursul acesta despre cine „merită interzis” vă transformă dintr-un fost judecător într-un simplu cenzor amator. Și, din câte îmi amintesc, în democrațiile autentice, cenzorii nu sunt chiar bine văzuți.
