România traversează o perioadă în care lipsa de viziune a liderilor politici, influența unor grupuri din umbră și tendința de a evita responsabilitatea națională își lasă amprenta asupra direcției țării.
PNL, un partid cu o istorie importantă, pare să fi pierdut contactul cu valorile sale fundamentale, fiind ghidat, în ultimii ani, de interese egoiste și decizii luate sub presiuni externe.
Liderii politici nu doar că au făcut greșeli, dar au și permis ca structuri din afara sferei democratice să intervină sistematic. În loc să lucreze pentru interesul național, anumite persoane din servicii s-au erijat în „stăpâni” ai României, influențând negativ procesele democratice. Aceste interferențe arată o criză profundă de suveranitate și capacitate decizională.
Un alt punct sensibil este lipsa unei dezbateri politice mature și educative. Fenomenul manipulării opiniei publice, prin scoaterea tinerilor în stradă sau exploatarea momentelor de criză, demonstrează cât de fragmentată și confuză este conștiința colectivă. Istoria arată că românii au fost adesea prinși în roluri pasive, acceptând statutul de „slugi” în loc să construiască o autonomie reală.
În acest context, criticile adresate președintelui actual sunt justificate. De-a lungul unui deceniu, acesta a demonstrat o implicare minimă, mai degrabă contribuind la conflicte politice decât la soluționarea lor. Pretenția de a reprezenta România pe scena internațională, cum a fost cazul candidaturii la NATO, nu a făcut decât să evidențieze limitele acestui mandat.
Cu toate acestea, viitorul rămâne deschis interpretărilor. România are nevoie de o trezire în conștiința colectivă, de lideri autentici care să inspire și să reconstruiască o identitate națională bazată pe respect, competență și solidaritate. Demonstranții din stradă sau cei care aleg mediocritatea în alegeri trebuie să înțeleagă că viitorul nu se construiește prin compromisuri sau manipulări, ci prin educație, implicare și dialog sincer.
