România a trăit momentul ei în Germania la euro, iar toată țara speră să nu fie singurul. Cel mai probabil n-o să fie, pentru că acest 3-0 poate fi suficient pentru optimi. Calculele grupei sunt complicate, mai ales după înfrângerea total neașteptată a starurilor Belgiei în fața Slovaciei. O grupă care pe hârtir arăta urât a devenit peste noapte cea mai interesantă de la turneul final. Hai, că e frumos așa.
România își trăiește visul după cea mai categorică victorie de la un turneu final, indiferent că e vorba de euro sau mondial. Naționala a depășit așteptările și a păcălit adversarii cu egaluriledinainte de euro, rușinoase, cu Bulgaria și Liechtenstein. Au zis băieții că la euro o să fie altceva. Și a fost.
Stanciu, Răzvan Marin și Drăgus au dat golurile în fața unor staruri apatice ale Ucrainei. Milioanele de euro au tăcut pe teren. România a fost de milioane pentru milioanele de români, care au trăit, fie pe stadion, fie de acasă, fie de la terasă, un meci de povestit. Istoric. Uluitor. Unic. Fantastic.
🗞️ Citește și Acestea
Comentatorii PRO TV, în frunte cu Ion Alexandru, au ținut tensiunea și au dus cu bine la capăt meciul de necrezut al României, poate cel mai bun al acestei Generații de Suflet, cum a insistat selecționerul Iordănescu să fie botezată. N-a fost ușor de comentat, credeți-mă! Cine spune că îți găsești ușor cuvintele la aceste victorii, greșește. Nu e așa. E nevoie de vorbe mari, ca să faci portretul unui tablou extraordinar, cum naționala n-a mai trăit. Iar starea, răgușeala, fac parte din acest peisaj mirific al unui meci de neuitat. Te transpun, te aduc la locul faptei. Ceea ce au făcut comentatorii.
Naționala i-a ajutat, cu spiritul de luptă, cu nebunia în care au crezut de la început. Cum se va termina povestea începută frumos, doar Dumnezeu știe.
Cert e că România și românii și-au găsit locul, măcar pentru câteva zile, în topul fericirii. Fotbalul are această capacitate, de a aduce bucuria zilelor de vară. Uităm de toți politicienii care își bat joc de țară, de inflație, de sărăcie. Uităm de tot, ne bucurăm de fotbal.
Un fenomen greu de explicat prin cuvinte, ușor de trăit prin imaginile bucuriei.
Românul are acest defect frumos. E atât de sincer în momentele frumoase, că îți vine să-l pupi. Și-l pupi. Ne pupăm, ciocnim pahare, facem grătare.
Suntem iertați și când fluierăm, huiduim. Asta înseamnă că trăim. Din păcate, putem mai mult ca țară, putem să fim ca fotbalul din meciul cu Ucraina. Putem să fim luptători, putem să gândim, putem să izbăvim. Doar să vrem.
Dacă naționala ne-a arătat că poate, putem și noi ca nație. Ei sunt spirit din spiritul nostru.
La euro, zidul galben a purtat România pe culmile și pe aripile entuziasmului. Băieții ăștia minunați ne-au plimbat prin toate stările, de emoție, de satisfacție, de extaz. Am desfăcut beri și le-am închinat cu ei. Am căutat locuri de grătar pe google, în Germania, că așa ne place nouă. Trebuie să me doară undeva de cum ne judecă celelalte popoare europene. Noi suntem noi.Ăia din tribună adunați cu ăia din teren. Bravo nouă!
Așa suntem noi, românii. O să fim supărați pe Stanciu, pe Răzvan Marin, pe Man, pe toți, dacă nu ajung în finală. Noi nu știm să gestionăm gustul înfrângerilor, deși am plecat la drum cu gândul că nu trecem de grupe, că venim acasă repede. Uite, cum schimbă o victorie tot mecanismul gândirii. E bine să fim pozitivi, vorba lui Hagi, să marginalizăm negativismul care ne-a fost indus, implantat în mentalitate de trecutul nefast. Hai, să ne bucurăm. Și azi, și mâine, și de acum înainte. Să vedeți ce frumos e. Și nu doar de fotbal.
