● Nu ne vom pierde în statistici în materialul de față, ci vom încerca să înțelegem câte emoții poate să genereze un sport cum este baschetul, unul care, cu greu, se poate compara cu altele. De ce generează emoții? De ce atrage chiar dacă nu toată lumea stăpânește atât de bine regulile sale de joc? Deoarece, acum poți fi sus, chiar foarte sus, iar în secunda următoare te poți afla la polul opus, așa că, pentru a ieși învingător de pe parchet, sau dacă e să pierzi, să o faci cu demnitate, trebuie să lupți din primul și până în ultimul minut, să-ți depășești limitele.
🗞️ Citește și Acestea
● După astfel de valori s-a ghidat, în sezonul 2016/2017, formația U-BT Cluj-Napoca. Cu un nou antrenor principal, în persoana lui Mihai Silvășan, studenții și-au pregătit, pas cu pas, drumul spre cucerirea a trei trofee interne: Campionatul, Cupa României și Supercupa României.
● Încă de la primele antrenamente, desfășurate cu zâmbetul pe buze în Sala „Horia Demian”, în timp ce afară era o vreme ploioasă, iar nivelul Someșului devenise destul de ridicat, se simțea unitatea în rândul baschetbaliștilor legitimați la clubul ardelean, încât pe fețele lor nu se putea citi decât un singur mesaj: „Vrem trofee!”. Și exact așa s-a întâmplat!
● Cu unele nume noi, printre care senegalezul Ousmane Barro, ucraineanul Maksym Pustozvonov (jucător de națională) sau Vlad Moldoveanu (care nu evoluase niciodată în Liga Națională din România), cu întoarcerea americanului Kyndall Dykes (unul dintre componenții echipei care câștigase ultimul titlu, este vorba de cel din 2011), U-BT a triumfat în Supercupa României, iar câteva luni mai târziu a făcut-o în Cupa României, cu o generație din care au mai făcut parte Tudor Jucan (căpitanul echipei), Filip Adamovic, Alexandar Rasic sau Nandor Kuti.
● Poate vă întrebați de ce era mereu neîncăpătoare „Horia Demian”? „Mica, dar inimoasa” sală, dacă ar fi să-l parafrazăm pe regretatul comentator Cristian Țopescu. Deoarece în acel mic univers al sportului clujean, unde U-BT își desfășura deseori meciurile – deoarece Sala Polivalentă (mai mare și mai modernă) nu era mereu disponibilă, sala fiind solicitată pentru multe evenimente, după cum o sugerează și numele – „jucătorii și staff-ul simțeau mult mai aproape căldura și încurajările publicului”, după cum descria foarte frumos Dorin Pintea, antrenor secund la U-BT, triplu campion al României ca jucător în culorile alb-negre în anii ’90, într-o ediție a emisiunii ZiuaLive, desfășurată în luna februarie a anului 2017, chiar după câștigarea Cupei României, o emisiune unde Tudor Jucan a anunțat că se va retrage din activitate la finalul sezonului.
● Un alt motiv pentru care baschetul și-a câștigat un loc binemeritat în preferințele publicului este că echipa nu se construiește în jurul unui singur jucător, nu este vorba doar despre un singur nume, ca să o spunem mai simplu, ci despre mai multe. Drept dovadă, la nenumăratele victorii din campionat, ori la frumoasele victorii din FIBA Europe Cup, și aici le amintim pe cele cu KB Peja din Kosovo ori Pau-Orthez din Franța, vedeam un alt erou. Astăzi putea fi seara lui Dykes, în calitate de autor al celor mai multe coșuri, mâine putea fi seara lui Pustozvonov, iar altădată putea fi seara lui Vlad Moldoveanu. Ce poate fi mai spectaculos decât să știi că fiecare meci va fi diferit, va avea alți eroi, va oferi momente când un coș de trei puncte, venit pe neașteptate, va reaprinde lupta, îi va da chiar un alt deznodământ.
● Și pentru că orice poveste are un sfârșit, trebuie spus că U-BT a avut parte de mult suspans în semifinalele cu CSM Oradea, campioana în exercițiu, deoarece mulți au spus că acele întâlniri au însemnat, de fapt, adevărata finală pentru campionat, fiindcă U-BT a ajuns în ultimul act după ce a trebuit să joace cinci partide cu orădenii (semifinala s-a jucat pe sistemul cel mai bun din cinci meciuri, U-BT având 3-2 la finalul seriei). A urmat o finală cu Steaua, unde U-BT a câștigat ambele confruntări de acasă, pentru ca în al treilea meci să se impună la București și să ridice pentru a cincea oară titlul de campioană națională.
● Se poate spune că disciplina a avut rolul ei în realizarea acestor performanțe. Mihai Silvășan nu ezita să-și corecteze elevii în timpul meciurilor dacă nu-și îndeplineau rolurile așa cum trebuie. Cu un sezon înainte, când principal era Marcel Țenter (iar Silvășan era unul dintre secunzi), antrenorul oferea, dar și cerea respect în timpul ședințelor de pregătire. Amintim pe această cale cum Țenter i-a oferit explicații suplimentare unui jucător pentru a executa corect un exercițiu din cadrul antrenamentului, și asta chiar în prezența unor studenți de la jurnalism, care doreau să se specializeze în domeniul jurnalismului sportiv. Făcând o scurtă paranteză, Dragan Petricevic, antrenorul echipei feminine de baschet a Universității Cluj (cea mai titrată echipă din România, cu 14 titluri naționale, ultimul câștigat în 1993), ținea și el foarte mult la disciplină, și nu ezita nici el să ofere explicații suplimentare în cazul unor situații cum au fost cele amintite mai sus. Drept dovadă, în sezonul următor, cu un buget mult mai mic comparativ cu U-BT, fetele de la baschet au ajuns până în finala campionatului. Din nefericire pentru Petricevic, Universitatea a pierdut seria jucată cu Sepsi Sfântu Gheorghe. Și totuși, acel an competițional a rămas unul de excepție pentru baschetul clujean, pentru că două echipe au crezut și s-au luptat pâna la final pentru un ideal, iar una dintre ele chiar a cucerit trofeul, și anume U-BT. Cea mai importantă lecție de aici rămâne atitudinea, pentru că, așa cum se spune, atitudinea contează în primul rând, apoi rezultatul. Cu o atitudine corectă, victoriile vor veni și ele mai devreme sau mai târziu. Un astfel de mesaj îl transmitea și Petricevic (crezul său fiind faptele pe primul loc, apoi vorbele) după primele meciuri ale sezonului, când era întrebat despre șansele la campionat. Asta pentru că o victorie, două sau trei sunt doar niște pași până la atingerea țelului suprem.
● Baschetul este și un fenomen social. După fiecare joc, indiferent că este câștigat sau pierdut, jucătorii vin să dea mâna cu spectatorii. Dar partea frumoasă nu se oprește aici. În 2016, cu puțin timp înaintea Sărbătorilor de Iarnă, cu ocazia unui meci desfășurat la „Horia Demian”, U-BT a instalat la intrare un punct unde fanii puteau aduce jucării pentru copiii nevoiași.
Dacă v-a plăcut materialul, nu ezitați să vă abonați la pagina de facebook Cluj Live și la canalul de youtube Cluj Live pentru a fi la curent cu ultimele noutăți.
