Nu vorbesc de un candidat, vorbesc despre amândoi, despre presă, despre rețelele de socializare, despre modul în care creierul unui om este îndrumat, ghidat, orientat.
Da, se poate. Culmea, fără să îți dai seama. Face parte din psihologia omului să manipulezi sau, ca s-o spunem pe cea drepată, să-l prostești. Doamne, cât de ușor e.
E ca într-o reclamă, dacă auzi de 100 de ori la televizor McDonalds, te duci să încerci, ți se oferă acele imagini pompoase, creierul tânjește la ele și pleci să cumperi. Dacă se spune că Ariel e foarte bun, cumperi Ariel că ai văzut la televizor, știi de el, nu cumperi Dero, deși poate e la fel.
Nu e un text -reclamă, e doar despre perceperea viziunii oamenilor, care poate fi foarte ușor influențată. Pur și simplu, creierul face legături cu ceea ce aude și vede. Apoi începe să creadă.
🗞️ Citește și Acestea
Nici nu o numesc naivitate, pentru că aia e altceva. Mai degerabă o slăbicune a oamenilor, care au emoții și trăiri, ceva absolut normal.
Altfel, spălarea pe creier și manipularea sunt armele principale ale politicii rusești, din timpuri îndelungate. Preluate, evident și de europenii democrați. Dacă merge, de ce nu. Da, comunismul a spălat multe creiere. Atenție, nu contează inteligența, volumul de acumulare. Pur și simplu e un impuls pe care creierul îl primește.
Această manipulare a împărțit România în două la aceste alegeri. Normal, unii au fost cu George Simion, au auzit vorbe mari despre el, le-au prelucrat ca într-o matrice, l-au votat. Alții au fost influențați spre Nicușor Dan, au primit în bula lor informații pozitive despre el, le-au procesat și l-au votat.
Rețelele de socializare, că e facebook, că e instagram, că e tik-tok, asta au făcut. Au spălat creiere, pentru un candidat și pentru celălalt.
Ce am observat însă la aceste alegeri, abisul dintre cei doi pretendenți la șefia statului. A fost unul imens. Practic, s-a creat o prăpastie care a dus la o ură extremă între cele două tabere. Asta e rău.
Politica a ajuns să dezbine, să rupă prietenii, chiar familii. Pentru ce? Da, unii l-au votat pe Simion, n-a ieșit. Alții l-au votat pe Nicușor Dan și s-au bucurat la final.
E ca la un Steaua-Dinamo, ca la un U Cluj-CFR, rivalitatea trebuie să existe, dar în condiții normale, fără o ură excesivă, iar această rivalitate trebuie să se oprească la stadion. Apoi, împreună să construiască pentru această țară, să o facă mândră pe plan extern.
Așa și-n politică. Acum, că s-au încheiat alegerile, e nevoie de o unitate a oamenilor, indiferent ce au votat. Doar așa țara poate merge înainte, poate trece peste această criză politică, economică, chiar socială. Fără unitate nu merge. Dacă vrem în continuare circ, ne vom afunda și mai mult.
Să presupunem că nu vrem, că nu ne mai amenințăm rivalii politici. Vorba cântecului, „Hai să dăm mână cu mână” pentru o Românie care să crească și în care toți s-o ducă bine. Știu, e varianta ideală, dar aici ar fi nevoie de o spălare a creierelor noastre, repet, indiferent cu cine am votat, de partea cui am fost.
Dacă ambele tabere vor „spăla creiere” spre binele țării, am putea evolua frumos, ca să trecem peste momentul greu. Se poate. Eu cred că se poate, cu ajutorul rețelelor de socializare, cu ajutorul presei, să facem o singură bulă, nu mai multe, pentru că în următorii cinci ani acești oameni ne vor conduce. Hai să nu-i mai catalogăm, să nu-i mai împărțim în buni și răi. Să-i luăm așa cum sunt și să-i ajutăm să lucreze bine, să ne facă un bine.
Altfel, un circ continuu nu poate aduce niciun plus țării. Bine, nouă ne place scandalul, circul, caterinca, dar acum, mai mult ca niciodată, n-avem nevoie de așa ceva.
Urmăm calea aleasă de majoritate, iar opoziția trebuie să fie alături în momentele decisive. Tot timpul, pentru ca o țară să evolueze, e nevoie de o opoziție „strong”, altfel nu se poate. Se cheamă dictatură.
Nu mai avem nevoie de dictatură, am văzut până acum 35 de ani cum e, nu mai vrem. Ne dorim să creștem împreună o țară în care să trăim toți bine. Asta e miza cea mare, iar președintele ales, bun sau rău, cum îl vedem fiecare, are nevoie de sprijin. Dacă nu e ajutat, n-o să reușească. Așa cum nici rivalul lui nu ar fi schimbat nimic, dacă ar fi venit la putere, fără ajutor.
