Mulți îmi vor sări în cap, mai ales dintre susținătorii lui Călin Georgescu, pentru rândurile de mai jos. Nu-i cunosc, nu am nimic cu ei, e dreptul lor să voteze pe cine vor, dar atunci când se ajunge la amenințări cu moartea la adresa jurnaliștilor, e nevoie de toleranță-zero.
În România s-a instalat o ură represivă fără limite de bun simț, iar cele mai josnice cuvinte au fost îndreptate spre jurnaliști. Mitingurile pro-Călin Georgescu au scos la iveală misticul acestui popor dezbinat. Asta s-a vrut, asta a ieșit. Am mai spus-o, totul pleacă de la educație, iar aceasta lipsește tot mai tare din casele românilor, dar mai ales din școli.
Iar lipsa de educație nu face altceva decât să reprime gândirea. Așa se ajunge la gesturi, la vorbe de-a dreptul grobiene. Bădărănismul unora, că nu sunt toți așa, vine din lipsurilegândirii, cum zicem noi, din cei șapte ani de acasă. Dacă-i ai, ai o șansă, dacă nu-i ai, ura se instalează fără logică, iar mintea îți este copleșită de răul indus, te transformă într-o fiară tulbure.
S-a ieșit peste tot în țară, dar mai ales în București, iar jurnaliștii unor televiziuni pe care protestatarii, cu mintea lor, le consideră anti-Georgescu, au fost atacați, la propriu, înjurați, amenințați. „De ce filmați, nu vă e frică , vă omoară lumea în bătaie!” a fost replica unui „saltimbanc” iubitor de scandal, venit să își verse furia. Nu pe partidele care au fost la putere, care au furat cât au putut, ci pe jurnaliști.
🗞️ Citește și Acestea
Curajul acestor grobieni merge doar până aici, chiar și în haită, se oprește la persoanele vulnerabile, care sunt jurnaliștii, reporterii, de multe ori niște fete nevinovate trimise în mijlocul revoltei. Am văzut mitinguri și-n afară, în Franța mai ales, unde scandalurile sunt duse la extrem, dar jurnaliștii nu sunt agresați, luptele se dau mereu cu forțele de ordine. Nici ele n-au nicio vină, dar e de înțeles că furia trebuie vărsată. La noi, cei aflați în pericol sunt jurnaliștii, protejați de forțele de ordine până la un punct.
Da, oamenii ies în stradă să-și verse năduful, să își strige necazurile. Băieți, nu așa se face. Dacă vreți să fiți răi, păi fiți cu cine trebuie, nu vă ia nimeni acest drept. Dar nu săriți în capul jurnaliștilor, prea puțin apărați. Mai ales a celor nevinovați, trimiși să transmită din mijlocul unor astfel de evenimente.
Din păcate, sunt nevoit să mă întorc la ce am spus mai sus, totul pleacă de la educație, de la sistemul românesc de învățământ aflat la pământ, unde gândirea e prea puțin dezvoltată. Învață doar cine vrea, deși sunt mulți copii care pot, capabili. Pe ei, sistemul nu-i ajută, nu-i ridică. Celebra reformă din învățământ, despre care se vorbeste de ani buni, chiar de zeci de ani, se tot lasă așteptată. Pentru că așa s-a vrut.
Acesta este bumerangul sistemului. N-am zis-o eu pe aia cu „țara te vrea prost”, au fost alții mult mai deștepți ca mine, care au deprins mersul manipulării ușoare, pentru că la asta duce educația precară. Iar manipularea asta i-a ținut la putere ani buni, pe cei care ne conduc și acum. Ei au gândit așa sistemul, care azi se întoarce împotriva lor.
Vorba celebrului personaj al lui Caragiale, Lefter Popescu, „vice-versa”. El se refră ce-i drept la niște bilete de la loto câștigătoare, dar de fapt necâștigătoare. Așa și cu „vice-versa” din politica românească, ți-ai dorit un popor cât mai needucat, primești reversul medaliei.
Revoltele de stradă sunt tabloul creației politice post-comuniste. Cu siguranță ele vor fi și mai dese în perioada următoare, până la alegeri. Dezbinarea, lumea rea, se cultivă, se crește, se „educă”.
Însă jurnaliștii de teren nu au nicio vină în această poveste, sunt trimiși acolo să relateze ce se întâmplă, iar atacurile la care sunt supuși, evident, devin subiecte de presă. Nu sunt exagerări amenințările primite pe teren, doar relatări care arată nivelul scăzut de inteligență al sustinătorilor unui candidat. Repet, nu e problemă pe cine susții, ai dreptul ăsta, problema e comportamentul suburban și grobian, răspândit de subconștientul blocat într-o negură a educației. Că de aici pleacă tot.
Civilizat înseamnă altceva, dar mai e mult până departe!
