Un pol economic important, al doilea după București în România, Clujul își consumă episodul de glorie și pe partea de fotbal. Până la urmă, fotbalul e o industrie, nu doar o joacă a copilăriei cu mingea. Mănâncă bani, nervi, creează emoții și naște pasiuni.
Cu două echipe inventate în nopțile de vară de Sabău și Dan Petrescu, orașul Cluj a ajuns repede în fruntea României, oarecum neașteptat. Cine se gândea că U Cluj va fi liderul campionatului după 16 etape? Cine credea că Dan Petrescu va reuși să o țină atât de sus pe CFR , în condițiile în care patronul Varga a mutat economic și a vândut tot ce e mai bun?
Ei, bine, iată că U Cluj și CFR sunt pentru prima dată în istorie în fruntea României, iar asta nu se întâmplă în prima sau a doua etapă, ci după jumătatea sezonului regulat.
Așa cum am spus si mai sus, implicațiile economice, dezvoltarea orașului, transformarea lui într-un pol important al industriei românești a acaparat și această jucărie numită fotbal. U Cluj are fanii săi, iar mulți dintre ei nu credeau că la acest moment echipa poate ține pasul atât de sus în campionat. Iată, că-l ține și îl ține bine. Sabău vine cu gândirea din Generația de Aur, una de câștigător, a făcut mutări ieftine, dar inspirate și a clădit o echipă care se mișcă bine. Doar FCSB și Iași au reușit să o învingă în Superligă, din iulie până azi.
Da, e rost de o poză, de un tablou cu rivala CFR Cluj, unde Dan Petrescu s-a plâns și se plânge mereu că a pierdut numele importante. A și adus, nimic de zis, dar la capitolul mutări cea mai răsunătoare de la CFR este aducerea pe două milioane (cu plus sau minus) a lui Louis Munteanu. Una care s-a dovedit câștigătoare.
La U Cluj, greul în vestiar îl duc tot Nistor și Chipciu, liderii de neclintit ai echipei lui Sabău, dar pe lângă ei crește și învață, se leagă, un grup fantastic de băieți plini de încredere și dorință, care vor să facă numele U Cluj mare în România și în Europa.
Daca CFR Cluj e obișnuită cu primul loc, a luat cinci titluri la rând, la U Cluj trofeul se numără pe un deget. E cupa câștigată în 1965. Atunci, populația Clujului era la jumătate față de cea din ziua de azi, iar orașul era departe de era de metropolo, cum este acum. În plus, pe atunci, rivala CFR Cluj oscila întrr liga a treia, a doua și câteodată prima. La trofee nu îndrăznea să viseze, deși la 40 de ani distanță și-a desenat o vitrina spațioasă, în care a pus și a tot pus.
De ce are legătură economia, forța unui oraș, cu fotbalul? E simplu. Fără sponsori, fără bani, nu se mai poate face nimic în ziua de azi. Vorba aia, banii aduc fericirea, e mai valabilă ca niciodată în acest sport, care nu aduce neapărat câștiguri însemnate (e drum lung până la milioanele multe din fotbal), dar punctează la un capitol măreț, cel de imagine.
În general, în fotbalul din România se pompează bani și se așteaptă un tun la transferuri. La Cluj, Universitatea primește bani de la buget, a primit și un stadion făcut de primărie, are din ce trăi.
CFR Cluj a atras, prin trofeele aduse, sponsori puternici din Ardeal, iar Varga este un patron care mânuiește bine această căruță a lui Petrescu, mereu pusă pe fapte mari. Cu toate că umblă vorba prin Cluj că Varga e doar o interfață a unor oameni și mai potenți.
Așadar, banii se miscă la Cluj, iar asta se vede și la fotbal. Chiar ar fi interesantă, de fapt ar fi o nebunie, să vedem o luptă la cuțite între U Cluj și CFR până la finalul campionatului, a play-off-ului. Bani sunt, fani sunt, ingredientele sunt puse pe masă, așa că totul e posibil. Până la primăvară, însă, Clujul are ocazia să pună pe perete acest tablou care nu s-a mai văzut niciodată în toată istoria fotbalului românesc: U Cluj și CFR Cluj pe primele două locuri!
