A trecut mai bine de un an de când Simona Halep a primit lovitura sub centură, a fost depistată pozitiv la US Open. Un șoc greu de cărat în spate. A gestionat bine Halep momentul? Poate că da, dar mai de grabă aș spune nu.
Halep le-a întors total spatele jurnaliștilor din România, cei care au susținut-o și la bine, dar mai ales la greu. A refuzat orice discuție cu presa românească. O singură excepție, momentul în care ea a primit suspendarea de patru ani. Atunci, printr-o conjunctură aș spune, mai degrabă norocoasă, ea a dat un interviu scurt, succint, în fața casei din Constanța. Nimic profesionist. Mai mult, unii jurnaliști luați prin surprindere l-au filmat cu telefonul.
De ce s-a ascuns Halep de presa din România?
🗞️ Citește și Acestea
Halep a ales să-și strige durerea doar pe canale de comunicare din afara. Poate fi o strategie, ca să fie auzită în toată lumea. Dar nu e neapărat un lucru care să o ajute.Poate că și media din România era căutată pe acest subiect. Iar o conferință de presă organizată oficial în România nu i-ar fi stricat cu nimic imaginea, cu siguranță.Pentru că presa de aici a fost cea care a apărat-o tot timpul, chiar și după acest scandal de dopaj. Toată nebunia cu Halep, când a venit vestea de la US Open, a fost tratată ca un șoc, nicidecum Simona n-a fost arătată cu degetul că s-ar fi dopat.
Dar ea tot a refuzat să vorbească cu jurnaliștii români și i-a preferat mereu pe cei din afară, pe care, sunt convins, îi interesează mai puțin subiectul că o româncă, fie ea și număr 1 mondial, a fost depistată pozitiv. Eu îndrăznesc să îi acord o bilă neagră Simonei, pentru acest tratament. Nu mai vorbesc despre primul interviu, cand implora să fie judecată mai repede, pe care l-a acordat site-ului lui Mouratoglou, fostul ei antrenor. Între timp, relațiile dintre cei doi s-au răcit, pentru ca în tot scandalul francezul a ales să tacă și s-o lase pe Simona să se descurce pe barba ei.
Într-un târziu, Halep s-a prins de necuratele lucruri ale antrenorului. Tind să cred că Țiriac e cel care a trezit-o la realitate, când a intervenit într-un interviu și i-a aruncat vorbe grele antrenorului francez. Acum, înaintea procesului din februarie, Halep a ales să vorbească tot în Franța. N-a mai făcut-o pentru Mouratoglou, ca să-i crească urmăritorii, ci pentru Euronews, un post TV cunoscut în afară, prea puțin popular în România. Deci, tot pentru străini a vorbit, nicidecum pentru românii, pe care a refuzat să-i reprezinte la Olimpiadă în 2016, din cauza unui amărât de țânțar zika. Atunci, Halep era pe val și avea șanse la medalie.Bine, asta contează mai puțin, e o altă poveste, a fost alegerea ei. Nu e un motiv să fie acuzată de ceva.
Dar când a comunicat Simona cu presa din România?
Au fost momente și momente, niciodată de dragoste cu năbădăi, dar câteva de politețe s-au strecurat. Respect nu pot să îi spun. E prea mult. De multe ori, Halep a strâmbat din nas, atunci când a dat peste presa din România. Da, poate ăsta nu e tipul de jurnalism civilizat pe care și-l dorea Simona, dar nici ea n-a organizat conferințe de presă pentru oamenii de presă din țara ei. Cea mai apropiată legătură a Simonei cu presa românească a fost în timpul căsătoriei cu Toni Iuruc.
Cum o fi, cum n-o fi, Toni a creat o legătură neașteptată între Halep și jurnaliști. La nuntă, tot el s-a ocupat de un loc exclusiv pentru presă, unde a adus și platouri, apă, nu i-a lăsat pe oamenii presei cu ochii în soare și nici nu i-a tratat ca pe paparazzi. Mișcare cât se poate de deșteaptă. Mai mult, Halep a dat interviuri chiar în curtea casei de la Snagov, pe care a vândut-o după divorț. Atunci mă întreb, e Halep a românilor? Eu încep să cred că nu.
Da, statul român, România nu a ajutat-o când s-a apucat de tenis, când tatăl ei, Stere, s-a împrumutat de zeci-sute de mii de euro, ca să o facă mare.
Însă fanii i-au fost mereu aproape. Ei așteaptă vești de la ea și sunt convins că nici ei nu sunt de acord să vină pe căi de comunicare străine, în limba engleză. N-ar fi mai ușor Simona să le vorbești pe limba lor?
